Muzeul răzeșilor găzari, Valea Tazlăului Sărat, Bacău
Ideea organizării Muzeului Răzeșilor Găzari de pe Valea Tazlăului Sărat s-a născut odată cu înființarea Fundației Culturale „Urmașii Răzeșilor Găzari de pe Valea Tazlăului Sărat” (toamna anului 2008) (care și-a fixat ca obiective: protejarea, salvarea și valorificarea monumentelor naturale, de cultură populară, tradițională și istorică) și donarea de către prof. univ. dr. Constantin Parascan a terenului moștenit de la Alexandru - bunicul și Costachi - tatăl, pe care se afla o construcție abandonată din anii de dinainte de 1989.
Muzeul a fost inuagurat în luna octombrie 2015.
Aici au fost adunate, ca să ne spună povești de muncă și cărăușie, mărturii și obiecte ce au aparținut lucrătorilor la cele mai vechi sonde de păcură din Moldova - găzarii de pe Valea Tazlăului Sărat.
În cadrul muzeului au fost amenajate mai multe spații expoziționale care prezintă o reconstituire istorică a vieții răzeșilor găzari de pe Valea Tazlăului Sărat.
Muzeul deține exponate, documente și mărturii din perioada culturii Cucuteni. Periodic, în cadrul muzeului, se desfășoară diverse evenimente culturale.
Cândva, pe locul muzeului se afla fânarul din gospodăria dulgherului Alexandru Parascan (bunicul lui Constantin Parascan), gospodar cunoscut în Prăjești la începutul veacului trecut. Apoi, acolo a locuit Costache Parascan, tatăl scriitorului, iar în perioada comunistă, grădina a fost trecută abuziv în proprietatea comunei Măgirești, pentru a se construi un cămin cultural.
Pe Valea Tazlăului Sărat zăcăminte de păcură au existat dintotdeauna, dar primele mărturii scrise despre existența zăcământului provin de la Marco Bandini, arhiepiscop romano-catolic, administrator apostolic al credincioșilor catolici din Moldova în perioada 1644-1650, și de la Dimitrie Cantemir.
Muzeul cuprinde minisecțiunea de arheologie și numismatică (cu urme ale culturii Cucuteni și monede din tezaure descoperite în zonă), minisecțiunea de documente și acte administrative legate de activitatea de cărăușie a găzarilor, o minisecțiune de etnografie, în care se regăsesc obiecte din gospodăria tradițională (bucătăria răzeșilor găzari), dar și legate de ocupațiile casnice ale femeilor (camera meșteșugurilor), o minisecțiune de obiecte religioase și carte bisericească, precum și o colecție de icoane pe lemn, minisecțiunea de învățământ (manuale școlare de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul veacului trecut donate în special de familia Bibiri din Cernu).
Colecția muzeului este completată de o secțiune în aer liber, cu obiecte ce reflectă ocupațiile răzeșului găzar (dulgherit, fierărie, munci agricole, cărăușie) și chiar o căruță cu coviltir cu care găzarii obișnuiau să umble în călătoriile lor prin Moldova, pentru a-și vinde păcura.
Lângă această secțiune a fost reconstituită o instalație tradițională de extras păcură, o hecnă, cum i se spune în zonă.