Mănăstirea Jitianu, Dolj - mănăstirea ctitorilor domnești
Mănăstirea Jitianu, aflată în satul Braniște, comuna Podari, județul Dolj, datează de la sfârșitul secolului al XV-lea și începutul secolului al XVI-lea.
Veche ctitorie boierească, întărită de sprijinul voievozilor și legată de Muntele Athos, ansamblul păstrează turnul-clopotniță și incinta fortificată, recent reîmprospătate.
Tradiția locală menționează existența aici a unei bisericuțe de lemn ridicate de Mircea cel Bătrân, însă prima atestare documentară certă apare în anul 1593. Ctitorul-întemeietor consemnat este preotul Novac din Popova, iar biserica actuală a fost ridicată în anul 1657 de Doamna Bălașa, soția domnitorului Constantin Șerban. Mănăstirea a fost reînființată în anul 1933 și reorganizată ca mănăstire de călugări în anul 2008.
Istoricul Mănăstirii Jitianu
Cea mai veche mărturie privind existența mănăstirii este zapisul din anul 1593, prin care frații Alexie și Pârvul dăruiesc lăcașului douăsprezece locuri din hotarul Craiovei. La 11 ianuarie anul 1597, Mihai Viteazul întărește preotului Novac jumătate din satul Popova, confirmând astfel că acesta este întemeietorul primei mănăstiri. După întemeiere, așezământul devine metoc al Mănăstirii Sfântul Pavel din Muntele Athos. Prima biserică, construită pe un teren nisipos și umed, s-a degradat rapid, fiind demolată și reconstruită din temelie în anul 1657 prin osteneala Doamnei Bălașa. În aceeași perioadă mănăstirea primește noi moșii, iar la 3 august anul 1657 este vizitată de Patriarhul Macarie al Antiohiei. În anul 1690 mănăstirea este prădată de curuți, turci și tătari, rămânând „la mare lipsă și scădere”.
În anul 1711 biserica Doamnei Bălașa este din nou demolată și refăcută pe aceleași temelii, lucrările fiind realizate de egumenul Luca și terminate de vel armașul Petru Obedeanu. În timpul războiului austro-turc din anii 1716–1718, așezământul este prădat și incendiat.
În anul 1802 este construit turnul-clopotniță, ca parte a sistemului de observație ridicat pe valea Jiului. În anul 1812 Arhimandritul Antim refăcea incinta și clădirile, iar în anul 1852 Arhimandritul Dorotei repara biserica și înlocuia vechea pictură cu una nouă, realizată de Costache Petrescu și Pătru Zugravu. În timpul războiului ruso-turc (1828–1829) mănăstirea găzduia un spital militar rus și o temniță pentru prizonierii turci, numeroși soldați decedați fiind îngropați în cimitirul mănăstirii.
Prin Legea secularizării din anul 1864 averea monahală trecea în proprietatea statului, iar biserica devenea biserică parohială. În anul 1867 se înființa aici Ferma-școală de agricultură, cu livada de duzi care există și astăzi. În anul 1914 biserica este închisă din cauza degradării. Între anii 1920 și 1932 au loc ample lucrări de restaurare, iar în anul 1932 biserica este resfințită. În anul 1933 mănăstirea este reînființată cu obște de maici. Decretul 410 din anul 1959 a dus la desființarea vieții monahale, așezământul funcționând ca gospodărie anexă.
După anul 1989 mănăstirea își recapătă statutul monahal. În perioada 2001–2008 a avut obște de maici, iar din anul 2008 funcționează ca mănăstire de călugări. În anii 2018–2022 s-au făcut importante lucrări de restaurare, iar în anul 2022 biserica a fost resfințită.
Arhitectura Mănăstirii Jitianu
Biserica este construită în stil vechi românesc (muntenesc), în formă de cruce, cu o singură turlă cilindrică. Turnul-clopotniță, ridicat în anul 1802, se află pe latura de apus și poartă aspectul masiv al construcțiilor cu rol strategic. În interior se păstrează pictură realizată în anul 1852 de Costache Petrescu și Pătru Zugravu, pictură completată între anii 1927 și 1932 de Gustav Nill și restaurată între anii 1988 și 1989 de Dan Neamu. Complexul monahal cuprinde chilii construite între anii 1934 și 1939, precum și livada istorică de duzi, plantată în anul 1867.
Evenimente și legende petrecute la Mănăstirea Jitianu
Tradiția locală spune că în acest loc a existat o bisericuță ridicată de Mircea cel Bătrân după bătălia de la Rovine din anul 1394, însă informația nu este susținută de documente. În timpul războaielor, mănăstirea a fost de mai multe ori prădată, incendiată sau folosită ca punct strategic, spital militar ori depozit de muniții. În timpul războiului ruso-turc din anii 1828–1829 numeroși soldați morți de ciumă au fost îngropați aici, formând movilele păstrate până astăzi.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Jitianu
Mănăstirea Jitianu este o mănăstire ortodoxă de călugări și se află sub conducerea Protosinghelului Nifon Văcăruș. Hramurile mănăstirii sunt Întâmpinarea Domnului, prăznuită în data de 2 februarie, Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, prăznuit în data de 26 octombrie, și Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul, prăznuit în data de 20 iulie. Cu aceste ocazii au loc pelerinaje ale credincioșilor din Craiova și din împrejurimi.
Cum ajung la Mănăstirea Jitianu
Accesul la Mănăstirea Jitianu se face din municipiul Craiova pe drumul european E79, Craiova–Calafat. Din comuna Podari, înainte de podul peste Jiu, se virează la stânga spre satul Braniște, unde se află mănăstirea.
Știi mai multe despre Mănăstirea Jitianu, Dolj - mănăstirea ctitorilor domnești? Spune și altora!