Casă tradițională din Șanț, Bistrița-Năsăud (1876)
Așezată pe Valea Someșului Mare, localitatea Șanț este una dintre cele 44 de sate care au făcut parte din Regimentul al II-lea grăniceresc, înființat în anul 1762 de împărăteasa Maria Tereza.
În schimbul serviciului militar prestat, grănicerii erau oameni liberi, scutiți de taxe și aveau drept de folosință asupra terenurilor din hotarul satului.
Obligațiile lor erau apărarea graniței Transilvaniei în timp de pace și participarea alături de armata habsburgică în perioade de război. Comunitatea avea și un rol sanitar, în special în timpul epidemiilor și al carantinelor.
Pentru a ilustra viața satelor din Ținutul Năsăudului în secolele XVIII–XIX, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti” a transferat în anul 1936 casa lui Mălian Grapini, construită în anul 1876.
Descriere arhitecturală
Locuința este ridicată pe un soclu înalt de piatră și are pereții realizați din bârne aparente de brad, îmbinate la colțuri în „coadă de rândunică”.
Acoperișul înalt, în patru ape, este acoperit cu draniță dreaptă. Fațada este prevăzută cu o scară exterioară care conduce către prispa cu stâlpi și balustradă desfășurată pe trei laturi ale casei.
Planul locuinței include:
- prispă;
- tindă mediană;
- cameră de locuit („casa mică”);
- cameră de oaspeți („casa de parade”);
- cămară;
- latrină.
Cele două uși de la intrare sugerează posibilitatea împărțirii locuinței în două spații distincte, după necesități.
În tindă, lipsită de tavan, fumul provenit de la vatră se ridica liber, contribuind la conservarea materialelor depozitate și a șuncilor atârnate în cârlige de lemn. Tot aici se desfășurau activitățile gospodărești și cele legate de industria casnică textilă.
Interior și inventar
Camera de locuit este sobră și funcțională, fiind prevăzută cu un sistem complex de încălzire format din vatră liberă cu horn, cuptor și sobă cu plită.
Mobilierul — patul, masa, lavița și dulapul de vase — este dispus de-a lungul pereților pentru a lăsa liber spațiul central destinat activităților cotidiene.
În camera de oaspeți, denumită și „casa de parade”, elementul central îl reprezintă zestrea așezată până aproape de tavan, semn al hărniciei femeilor din familie. Interiorul păstrează țesături și textile specifice zonei Năsăudului, cu motive și culori tradiționale.
Elemente specifice
- gospodărie specifică Ținutului Năsăudului;
- casă grănicerească din secolul al XIX-lea;
- soclu înalt din piatră;
- bârne aparente din brad;
- îmbinări în „coadă de rândunică”;
- acoperiș în patru ape cu draniță;
- prispă desfășurată pe trei laturi;
- tindă fără tavan pentru evacuarea fumului;
- „casa mică” și „casa de parade”;
- interior decorat cu textile și mobilier tradițional.
Casa din Șanț păstrează caracteristicile gospodăriilor grănicerești din nordul Transilvaniei și oferă o imagine asupra modului de viață din comunitățile năsăudene ale secolului al XIX-lea.
Știi mai multe despre Casă tradițională din Șanț, Bistrița-Năsăud (1876)? Spune și altora!