Jean MONDA – arhitect Art Déco & Modernism temperat al Bucureștiului interbelic
Jean (Ionel) MONDA s-a născut la 22 ianuarie 1900, la Ploiești, și a încetat din viață la 11 septembrie 1987, la București.
Absolvent al școlii italiene, a proiectat în liniile unui Art Déco auster și ale unui Modernism temperat, realizând între 1924 și 1947 peste 30 de imobile elegante, în majoritate investiții imobiliare din București. După 1947 nu a mai proiectat; în perioada comunistă s-a afirmat ca autor de articole și volume de arhitectură, unele premiate de Uniunea Arhitecților din R.S.R.
Stabilit la București din 1924, a avut comenzi numeroase, adesea din partea comunității evreiești din care făcea parte. A colaborat cu ing. Jean Berman și era în relație profesională cu Marcel Iancu (care în 1934 i-a proiectat lui Solly Gold o clădire pe bd. Domniței/Hristo Botev, după ce Monda proiectase aceluiași beneficiar un imobil pe str. Armenească în 1932). În 1940 și-a publicat o monografie a lucrărilor (1924–1940). După naționalizare s-a mutat într-un imobil proiectat de el, pe str. Tudor Arghezi.
Activitate didactică
1926–1940 – Profesor, Departamentul de Arhitectură al Colegiului Evreiesc (instituție creată de intelectuali evrei pentru continuarea studiilor în contextul politic al epocii).
Educație, formare și stil arhitectural
1919–1924 – Școala Politehnică din Milano.
Stil: Art Déco (auster) × Modernism temperat; o plastică coerentă pe tot parcursul carierei, în acord cu „moda” occidentală interbelică.
Lucrări de arhitectură. Clădiri publice
- 1930 – Banca Marmorosch & Blank, sucursala Focșani (dispărută);
- 1930 – Societatea Bancară Română, sucursala Deva (dispărută);
- 1934 – Sanatoriul Balotești, Ilfov.
Imobile de locuințe
- 1920 – Vilă, str. Rabat 18, București;
- 1930 – Imobil ing. Jean Berman, str. Ion Filitti 6;
- 1930 – Imobil Prof. Dr. Gheorghe Marinescu, str. Gheorghe Danielopol 3;
- 1930 – Imobil Gr. Georgescu, str. Mendeleev 39;
- 1930 – Imobil Cornel Nicolau, str. George Enescu 45;
- 1930 – Vila Margittay, bd. Dacia 71;
- 1930 – Imobil Th. Nicolau, bd. Dacia 66;
- 1930 – Imobil, str. Tudor Arghezi 54;
- 1930 – Vila ing. Jean Berman, str. Logofăt Luca Stroici 35;
- 1930 – Imobil, str. Armenească 47;
- 1931 – Imobil A. David, str. Calomfirescu 7;
- 1932 – Imobil, str. Theodor Aman 42;
- 1932 – Imobil Benbassat & Loebel, str. Jules Michelet 3;
- 1932 – Vilă, str. Ion Bogdan 25;
- 1932 – Vilă, str. Polonă 103A;
- 1932 – Imobil, str. Alexandru Philippide 1;
- 1932 – Imobil Solly Gold, str. Armenească 17A;
- 1933 – Imobil Lupu Racs, str. Armenească 10;
- 1933–1934 – Imobil cu sală de spectacole Frascati, Calea Victoriei 33;
- 1934 – Imobil, str. Poenaru Bordea 4;
- 1934–1935 – Imobil, bd. Nicolae Bălcescu 7–9;
- 1935 – Imobil Emil Prager, bd. Dacia 61;
- 1938 – Imobil Engler, str. Maria Rosetti 15;
- 1940 – Imobil Podgoreanu, Calea Victoriei 208;
- 1945–1946 – Imobil cu cinematograf Eforie, str. Eforie 6;
- 1946–1948 – Imobil cu cinematograf Studio, bd. Gen. Gh. Magheru 29.
Arhitectură industrială
- 1928 – Fabrica de textile Trebitsch & Co. („Mătasea populară”), Calea Călărașilor 169 (dispărută);
- 1931 – Boiangeria G. L. Schmidt („Luceafărul”), str. Alexandru Orăscu (demolată în anii 1980);
- 1933 – Centrala electrică, Schitu-Golești, Câmpulung Muscel.
Arhitectură de interior
- 1927 – Cinema Regal, bd. Elisabeta (dispărut);
- 1930 – Barul Colos, bd. Elisabeta (dispărut);
- 1945–1946 – Cinematograful Eforie, str. Eforie 6;
- 1946–1948 – Cinematograful Studio, bd. Gen. Gh. Magheru 29.
Activitate editorială
- 1940 – Monografie proprie cu lucrările 1924–1940;
- Perioada comunistă – articole și cinci volume despre arhitectură; două volume premiate de Uniunea Arhitecților din R.S.R.
Premii și distincții
Premii ale Uniunii Arhitecților din R.S.R. pentru două dintre volumele publicate (perioada comunistă).
Moștenire arhitecturală
Jean Monda a fixat, în Bucureștiul interbelic, o estetică Art Déco–Modernistă clară, elegantă și consecventă, susținută de o practică prolifică și de o cultură profesională orientată spre Occident. Rețeaua sa de colaboratori și comanditari a facilitat o serie coerentă de imobile urbane – locuințe, clădiri bancare, săli de spectacole –, care ilustrează un modernism bine temperat.
După 1947, creația sa construită se oprește; rămân monografia din 1940 și plachetele de pe multe dintre clădiri, repere care păstrează vizibil numele și anul – și conturează locul său în istoria arhitecturii românești a secolului XX.
Știi mai multe despre Jean MONDA – arhitect Art Déco & Modernism temperat al Bucureștiului interbelic? Spune și altora!