Victor ȘTEFĂNESCU – arhitect al stilului neoromânesc
Victor Ștefănescu (Victor G. Stephănescu) s-a născut la 4 mai 1877, în București, și a încetat din viață în 1950.
Arhitect român, adept al stilului neoromânesc, a fost arhitect-șef al Expoziției Jubiliare din 1906 (amenajarea Parcului Carol I, București), inspector tehnic C.F.R. (1908–1936) și responsabil cu controlul tehnic și administrativ al lucrărilor la Arcul de Triumf din București (1935–1936).
Opera sa face parte din patrimoniul construit al primei jumătăți a secolului XX din România.
Fiul compozitorului George Stephănescu (1843–1925).
Studiile preuniversitare: Gimnaziul „Mihai Viteazul” (1886–1893) și Liceul „Sf. Sava”, București. 1894–1895: Institutul Politehnic din Dresda. 1896–1901: Școala Specială de Arhitectură, Paris – medalie de aur și diplomă pentru primul loc; expune la Grand Palais (30 apr.–30 iun. 1901) și este primit în Societatea artiștilor francezi. Carieră la întoarcerea în țară: profesor de perspectivă la Școala de Belle-Arte (1904–1909); arhitect-scenograf la Teatrul Național (1907–1916); membru în Comisiunea Monumentelor Istorice (din 1916 până în 1948); în 1930–1943 activează în Consiliul tehnic PCA al Ministerului Comunicațiilor.
A servit în Războiul din 1913 și în Primul Război Mondial (sublocotenent, căpitan de geniu).
Educație, Formare și stil arhitectural
Formare franceză (Paris) și tehnică germană (Dresda), cu debut public la Expoziția Generală Română (1905–1906, alături de Ștefan Burcuș). Promovează neoromânescul în spațiul public; în perioada interbelică proiectează și în registru Art Deco.
Colaborări: Ștefan Burcuș (Expoziția din 1906), Dimitrie Maimarolu (Cercul Militar), sculptorul Theodor Burcă (Monumentul Unirii din Cernăuți, 1924).
Lucrări de arhitectură
- 1905 – Palatul Artelor, București.
- 1906 – Muzeul Național de Geologie, București.
- 1905–1906 – Amenajări pentru Expoziția Generală Română, Câmpia Filaret (viitorul Parc Carol I).
- 1907 – Restaurarea Geamiei Hunchiar, Constanța.
- 1909–1910 – „Cuibul Reginei”, vilă în portul Constanța.
- 1910–1912 – Marea Moschee (Carol I), Constanța.
- 1910 – Primăria și închisoarea din Constanța (inițieri de lucrări).
- 1910–1914 – Biserica Anglicană, București.
- 1911–1923 – Palatul Cercului Militar Național, București (împreună cu Dimitrie Maimarolu).
- 1912–1921 – Primăria Constanța (azi Muzeul de Istorie și Arheologie).
- 1913–1920 – Casa Pariano, Constanța (ulterior Muzeul de Sculptură „Ion Jalea”).
- 1921–1922 – Catedrala Reîntregirii Neamului, Alba Iulia; reședințe regale și palatul episcopal (Alba Iulia).
- 1923 – Clădirea Poștei și a Centralei Telefonice, Bd. Dacia, București (terasă și decorație interioară la Cercul Militar).
- 1925 – Uzina electrică pe cascada Grădinii Botanice, Balcic; pavilionul regal de pe dig, Balcic.
- 1928–1932 – Extinderea Gării de Nord, București.
- 1929 – Gara Cotroceni, București.
- 1930 – Cazinoul și băile din Mamaia.
- 1935 – Restaurarea Culei Măldărescu.
- 1935–1936 – Arcul de Triumf, București (inspector tehnic; proiectează corpul de gardă – ulterior muzeu, demolat).
- 1936 – Teatru și dispensar, Turnu Severin.
- 1937–1940 – Bursa de mărfuri, Constanța.
- Fără datări individuale (menționate): Sediul Pompierilor Port – Constanța; Bursa Nouă Port – Constanța; Vila „Luceafărul” – Mamaia; Vila „Pretorian” – Mamaia; Conacul Rădulescu – Moșneni (jud. Constanța).
- Numeroase case în București, Constanța, Mamaia, Curtea de Argeș, Fieni, Ploiești, Câmpina.
Premii și distincții
- 1906 – Medalia „Serviciul credincios” Carol I.
- 1913 – „Bene Merenti”; „Steaua României”.
- 1916 – Crucea Sf. Vladimir.
- 1917 – Crucea de război.
- 1914–1918 – Crucea comemorativă internațională.
- 1922 – „Răsplata muncii”.
- 1923 – „Bărbăție și credință”.
- Participări la concursuri: Teatrul Național; Opera Română; Facultatea de Agricultură; Belgrad (1938).
- 1921 – Director general al lucrărilor de refacere; ulterior subsecretar de stat în guvernul Averescu.
Moștenire arhitecturală
Prin proiectele din București, Constanța, Alba Iulia și stațiunile de la Marea Neagră, Victor Ștefănescu a impus în spațiul public un neoromânesc solid și reprezentativ, completat în interbelic de intervenții cu accente Art Deco.
Edificiile sale – de la Cercul Militar și până la ansamblurile din Constanța și Alba Iulia – rămân repere esențiale ale patrimoniului arhitectural românesc al primei jumătăți de secol XX.
Știi mai multe despre Victor ȘTEFĂNESCU – arhitect al stilului neoromânesc? Spune și altora!