Ștefan Burcuș, promotorul arhitecturii neoromânești
Ștefan Burcuș s-a nascut in anul 1870, Bacău si a incetat din viata in data de 21 august 1928, București.
A fost un arhitect român remarcabil, cunoscut atât în țară, cât și în străinătate, unul dintre promotorii arhitecturii neoromânești.
Format la Paris, la prestigioasa Școală de Arte Frumoase (École des Beaux-Arts), Burcuș s-a distins prin talent, rigoare academică și o viziune modernă, reușind să îmbine monumentalitatea stilului francez cu sensibilitatea tradiției românești.
Studii la Paris
După absolvirea Școlii de Arte și Meserii din București și a Școlii de Arhitectură a Societății Arhitecților Români, Burcuș a fost admis, în 1896, la École des Beaux-Arts din Paris, secția Arhitectură, clasându-se primul dintre cei 450 de candidați.
A lucrat în atelierele renumiților arhitecți Julien Guadet și Edmond Jean Baptiste Paulin, participând la cursurile și conferințele acestora. În timpul studiilor, a obținut șapte medalii, un record notabil pentru acea perioadă.
În anul 1900 a primit titlul de Arhitect Diplomat al Guvernului Francez și s-a întors în România.
Carieră și activitate didactică
Întors în țară, Ștefan Burcuș s-a afirmat printr-o serie de proiecte de anvergură și prin activitatea sa didactică la Școala Superioară de Arhitectură din București (1900–1928), unde a format generații de arhitecți.
A fost o personalitate activă și în plan profesional, fiind:
- Președinte al Societății Arhitecților Români (S.A.R.) – 1928;
- Fondator și administrator al Societății „Construcția Modernă” din București;
- Președinte al Comitetului de redacție al revistei „Arhitectura” (1924).
Înainte de studiile pariziene, lucrase ca bibliotecar șef la Școala Națională de Poduri și Șosele (1892–1896), funcție din care a obținut concediu nelimitat pentru a-și continua formarea în străinătate.
Lucrări și contribuții. Clădiri publice
- Expoziția Jubiliară Generală din Parcul Carol (1906): a realizat, împreună cu arh. Victor Ștefănescu, Palatul Artelor (distrus în 1938), Pavilionul Regal (demolat ulterior) și Turnul lui Țepeș, clădire inspirată din arhitectura cetății Poienari, păstrată până astăzi.
- Palatul Bursei și Camerei de Comerț din București (1907–1911): una dintre capodoperele arhitecturii academice românești de început de secol XX. Proiectul a fost câștigătorul unui concurs internațional la care au participat 14 arhitecți români și străini.
- Palatul Administrativ din Piatra Neamț (1912), realizat împreună cu arh. Eugen Albu, astăzi Muzeul de Istorie și Arheologie.
Arhitectură religioasă
Catedrala ortodoxă Sf. Nicolae din Galați (1906–1917), proiect comun cu arhitecții Petre Antonescu, Toma Dobrescu și Scarlat Petculescu.
Urbanism și peisagistică
Planul general al Expoziției Jubiliare din Parcul Carol (1906), realizat împreună cu arh. Victor Ștefănescu și peisagistul francez Édouard Redont.
Parcelarea Halfon, Șos. Kiseleff 55–57 (1922), și alte parcelări în zona parcului Bonaparte, București.
Stil și viziune arhitecturală
Deși multe dintre clădirile sale poartă amprenta eclectismului specific începutului de secol XX, Ștefan Burcuș a manifestat o evidentă deschidere spre stilul național, integrând în compozițiile sale elemente inspirate din arhitectura medievală românească.
Cea mai reprezentativă lucrare a sa, Palatul Bursei, este o bijuterie arhitecturală în stil academist francez, remarcabilă prin echilibrul compoziției și rafinamentul decorațiunilor interioare: sala Bursei de formă elipsoidală, scara de onoare octogonală, stucaturi policrome și plafoane aurite.
Deși clădirea a suferit modificări funcționale, interioarele și fațadele păstrează o mare parte din eleganța originală.
Activitate publicistică
Ștefan Burcuș, Arhitecții înaintașii noștri, în revista Arhitectura, nr. 1/1916, pp. 3–10.
Premii și distincții
1907 – Premiul I la concursul internațional pentru proiectarea Palatului Bursei, București.
Comisia, alcătuită din George Assan, Mauriciu Blank, Sigmund Prager și Nicolae Dane, a desemnat câștigător proiectul cu motto-ul „JUS” semnat de Burcuș.
Moștenire
Ștefan Burcuș a fost unul dintre arhitecții care au contribuit decisiv la modernizarea peisajului urban românesc de la începutul secolului XX.
Prin formația sa academică, dar și prin sensibilitatea față de tradiția națională, a reușit să creeze punți între influența franceză și spiritul local.
Clădirile sale rămân repere de valoare arhitecturală și istorică, iar activitatea sa didactică și profesională a influențat generațiile următoare de arhitecți români.
Știi mai multe despre Ștefan Burcuș, promotorul arhitecturii neoromânești? Spune și altora!