Alexandru BAUCHER – arhitectul stilului neoromânesc și colaborator al marilor proiecte publice interbelice
Alexandru Baucher s-a născut la 16 septembrie 1877, la Nisa, Franța, și a încetat din viață la 1 septembrie 1935, la București.
A fost un arhitect român activ în prima jumătate a secolului XX, cunoscut pentru colaborările sale cu personalități marcante ale arhitecturii românești, precum Ion D. Berindey și Nicolae Ghika-Budești.
Deși nu a avut o diplomă formală, talentul său a fost recunoscut în epocă prin realizări remarcabile în stil neoromânesc, stil adoptat de familia regală și promovat în anii de apogeu ai arhitecturii naționale.
După stabilirea în România, Alexandru Baucher își începe activitatea profesională la București, unde colaborează cu arhitectul Ion D. Berindey la diverse proiecte publice.
Este tatăl arhitectului Ioan Baucher (1913–1998), continuator al tradiției familiale.
Activitatea sa se desfășoară între anii 1910–1935, perioadă în care contribuie la importante lucrări de arhitectură civilă și instituțională.
Educație, Formare și stil arhitectural:
Deși nu a urmat o formare academică completă în domeniu, Alexandru Baucher a fost recunoscut oficial ca arhitect datorită valorii profesionale a lucrărilor sale.
Stilul său îmbină eclectismul de influență franceză cu elementele neoromânești consacrate de arhitecți precum Ion Mincu și Petre Antonescu – brâuri sculptate, coloane angajate, motive florale și compoziții simetrice.
Lucrări de arhitectură:
- 1914 – Palatul Administrativ (Casa de administrație) din Segarcea, Domeniile Coroanei, județul Dolj – clădire eclectică cu detalii neoromânești (astăzi policlinică).
- 1914 – Casa de sănătate, Segarcea, Domeniile Coroanei, județul Dolj (astăzi dispensar).
- 1914 – Ansamblul Domeniilor Coroanei din Segarcea – două clădiri monumentale realizate în spiritul arhitecturii naționale, la cererea Casei Regale.
- 1928–1930 – Extinderea Universității din București – colaborare cu arhitectul Nicolae Ghika-Budești, una dintre cele mai importante lucrări publice interbelice.
- 1934 – Imobil de locuințe, Strada General E. Broșteanu, București – exemplu de arhitectură urbană elegantă, adaptată modernității perioadei.
Moștenire arhitecturală:
Alexandru Baucher face parte din generația arhitecților care au asigurat trecerea de la eclectismul regal la modernismul interbelic, păstrând în același timp spiritul arhitecturii românești tradiționale.
Clădirile sale din Segarcea, dedicate Domeniilor Coroanei, sunt astăzi repere ale arhitecturii administrative de început de secol XX.
Știi mai multe despre Alexandru BAUCHER – arhitectul stilului neoromânesc și colaborator al marilor proiecte publice interbelice? Spune și altora!