Ion D. BERINDEY – arhitect, promotor constant al stilului neo-românesc
Ion D. BERINDEY s-a născut la 28 iunie 1871, în București, și a încetat din viață la 29 septembrie 1928, în București. A fost un arhitect român, unul dintre promotorii constanți ai stilului neo-românesc.
Fiul lui Dumitru Berindey (1832–1884), arhitect și ministru al Lucrărilor Publice, și al Anei (1849–1931), n. Slatineanu.
A început studiile în București (cursuri la Școala de poduri și șosele – pentru scurtă vreme).
1887: pleacă la Paris, cursuri la arh. Duray;
1889: admis la École des Beaux-Arts, Secția de Arhitectură; profesori: Charles Girault, Honoré Daumet, Pierre Esquié;
1897: diplomă de arhitect (guvernul francez); revine în țară.
1899–1901: arhitect-șef al Serviciului Tehnic al Ministerului Afacerilor Interne.
1900: profesor (onorific) la Școala de Belle-Arte, București (proiectare de arhitectură).
1900–1905 și 1916–1919: vicepreședinte al Societății Arhitecților din București.
1 august 1905: i se încredințează direcțiunea Expoziției Generale Române 1906 (Câmpul Filaretului; înființarea Parcului Carol I); proiectează Pavilionul Casei Staadecker și Pavilionul Comisiunii Europene a Dunării.
1906: participă la concursul Palatului Păcii – Haga (proiect reținut și premiat).
1906: reprezentant oficial al Guvernului României la Congresul al VIII-lea al Arhitecților.
1908: Inspector General la Crucea Roșie.
(Conform altor date furnizate: „moare la Eforie (atac de cord) în 1925”.)
Formare și stil arhitectural
Format la École des Beaux-Arts, creația lui reunește eclectism Beaux-Arts, romantism, neorococo, tendințe neoromânești și elemente moderne de 1900, atât în compoziția de ansamblu, cât și în rezolvarea decorației. A devenit unul dintre cei mai prolifici și apreciați arhitecți români ai primelor trei decenii ale secolului XX; dintre peste 60 de lucrări, 29 sunt clasate monumente istorice (6 în grupa A).
Lucrări de arhitectură (selecție)
- Palatul Administrativ din Iași (1906–1925) – azi Palatul Culturii
- Casa general Heracle Arion, Bd. Lascăr Catargiu 15 (1896)
- Leagănul „Sfânta Ecaterina” (lângă Arcul de Triumf) (1899)
- Palatul Cantacuzino / „Casa cu Lei” – azi Muzeul Național „George Enescu”, Calea Victoriei 141 (1902)
- Vila Vasile Gănescu, Șos. Kiseleff 9 (1901)
- Casa diplomat Alexandru D. Florescu, str. Henri Coandă 22 (1902)
- Vila Solacolu, str. Visarion 8 (1905)
- Vila Bazil G. Assan (Casa Assan, Piața Lahovary) (1906)
- Conacul Popeci, Padea, Dolj (1907)
- Casa Ion Kalinderu / Muzeul Kalinderu, str. Vasile Sion (1908–1909)
- Parcelarea Ioanid (Parcul Ion Voicu) – proiect (1909)
- Vila amiral Vasile Urseanu / Observatorul Astronomic, Bd. Lascăr Catargiu 21 (1910)
- Vila Maria Ioanidi, Bd. Dacia 79 (1911)
- Casa Gussi, str. Nicolae Filipescu 40 (1911)
- Vila Emanuel Krețulescu, str. Henri Coandă 18 (1911)
- Vila D. Emanoil–Procopiu, str. Dumbrava Roșie 5 (1911)
- Vila Căpitan Tărtășescu, str. Dumbrava Roșie 9 (1912)
- Vila Emil Costinescu, str. Polonă 4 (1913)
- Vila Iatan Poenaru, str. Polonă 2 (1913)
- Vila Hugo Staadeker, str. Dumbrava Roșie 4 (1913–1915)
- Casa Ana, str. Maria Rosetti 26A
- Casa avocat Toma Stelian, Șos. Kiseleff 10 (1914)
- Casa Grigore N. Filipescu, str. Nicolae Filipescu (1915)
- Casa Ion Cămărășescu, Bd. Lascăr Catargiu 39 (1920)
- Vila Săbăreanu–Leonida, Bd. Dacia 81 (1921–1926)
- Vila Bălănescu, Bd. Dacia 75 (1925–1927)
- Hipodromul Băneasa (demolat în anii ’50 – pe amplasament s-a ridicat ulterior Casa Scânteii)
Premii și distincții
- Ordinul Francisc Iosif – Ofițer (menționat pentru 1906; de asemenea menționat 1908)
- Ordinul „Steaua României” – Comandor (menționat pentru 1918; de asemenea menționat 1925)
- Invitat al Fundației Carnegie (1906) – proiect reținut la Palatul Păcii (Haga)
- Reprezentant oficial al Guvernului României la Congresul al VIII-lea al Arhitecților (1906)
- Inspector General la Crucea Roșie (1908)
- (Mențiune contemporană) Romfilatelia: emisiune de mărci poștale „Ion D. Berindey – 150 de ani de la naștere”
Moștenire arhitecturală
Prin operele sale – de la palate urbane și vile reprezentative la parcelări și echipamente publice – Ion D. BERINDEY a impus un limbaj în care eclectismul Beaux-Arts se împletește cu neo-românescul emergent și cu sensibilitatea începutului de secol XX.
Amplul portofoliu, cu numeroase imobile clasate monument istoric, confirmă locul lui în patrimoniul arhitectural al României moderne.
Știi mai multe despre Ion D. BERINDEY – arhitect, promotor constant al stilului neo-românesc? Spune și altora!