Nicolae GHICA-BUDEȘTI – promotor al stilului neoromânesc
Nicolae Ghica-Budești s-a născut la 22 decembrie 1869, la Iași, și a încetat din viață la 16 decembrie 1943, la București.
Arhitect român, promotor al renașterii vechii arhitecturi românești și al stilului neoromânesc, profesor la Școala Superioară de Arhitectură din București, specialist în istoria arhitecturii medievale din Muntenia și membru al Comisiunii Monumentelor Istorice; membru de onoare al Academiei Române.
Fiul lui Eugen Ghica-Budești și al Elenei Cantacuzino, a purtat numele satului Budești (jud. Neamț). S-a căsătorit la Paris (7 martie 1901) cu Madeleine Landrieu; fiii săi au fost Ion (arhitect, profesor la Facultatea de Arhitectură din București) și Ștefan (creatorul școlii românești de geologie inginerească).
A fost membru fondator al revistei „Arhitectura” (1906) și președinte al Societății Arhitecților Diplomați din România (1932–1935). Din 1906 a intrat în serviciile statului, pentru cercetarea, protejarea și restaurarea monumentelor istorice, coordonând, peste trei decenii, activitatea Serviciului Tehnic al Comisiunii Monumentelor Istorice.
Educație, Formare și stil arhitectural:
Studii primare la Collège Gaillard (Lausanne), gimnaziale la École Monge (Paris), apoi Școala de Poduri și Șosele din București (inginer). Între 1893–1901 a studiat arhitectura la École des Beaux-Arts, Paris, în atelierul lui Victor Laloux. Profesor (din 1910) și șef de atelier la Școala Superioară de Arhitectură din București (până în 1938). Cercetările sale asupra arhitecturii medievale din Muntenia și Oltenia au fundamentat sinteza stilistică neoromânească pe care a promovat-o consecvent în proiectarea de edificii publice și ecleziastice.
Lucrări de arhitectură:
- 1912–1939 – Muzeul de Etnografie, Artă Națională, Artă Decorativă și Industrială (astăzi Muzeul Țăranului Român), București
- Mausoleul Vasile Alecsandri, Mircești
- Biserica „Sf. Nicolae” – Copou, Iași
- Biserica „Sf. Vasile cel Mare”, str. Polonă, București
- Biserica „Schimbarea la Față” – Cuțitul de Argint, București
- Casa Radu Rosetti, str. Mihail Moxa nr. 3–5, București
- Liceul din Râmnicu Vâlcea (Colegiul Național „Alexandru Lahovari”)
- 1912 – Participare la extinderea Palatului Universității din București
- Conacul Știrbei, Dărmănești, jud. Bacău
- Biserică greco-catolică, București
- Casele Ghica-Budești, București
Premii și distincții:
- 1906–1939 – Arhitect-șef al Serviciului Tehnic al Comisiunii Monumentelor Istorice
- 1910–1938 – Profesor, șef de atelier la Școala Superioară de Arhitectură din București
- 1932–1935 – Președinte, Societatea Arhitecților Diplomați din România
- 1937 – Membru de onoare, Academia Română
Moștenire arhitecturală:
Nicolae Ghica-Budești a întemeiat, prin cercetare științifică și practică proiectuală, o direcție coerentă a stilului neoromânesc. Opera sa – de la muzee și biserici la case boierești și lucrări de restaurare – a fixat un limbaj arhitectural identitar, cu rigoare istorică și expresie modernă. Ca profesor și coordonator al intervențiilor asupra monumentelor, a format generații și a impus standarde metodologice care rămân reper pentru protejarea patrimoniului arhitectural românesc.
Știi mai multe despre Nicolae GHICA-BUDEȘTI – promotor al stilului neoromânesc? Spune și altora!