Descoperă arhitecții României, de demult și arhitecții contemporani. Biografii, contribuții, moșteniri și stiluri arhitecturale, clădiri istorice, publice, rezidentiale și de patrimoniu.

Irina C. ROSETTI – arhitecta modernismului feroviar românesc

Irina C. Rosetti s-a născut la data de 15 noiembrie 1941, în localitatea Ismail, Basarabia, și este în viață, stabilită la Paris, Franța.

A fost arhitectă și cadru didactic universitar în România, remarcându-se prin clădiri moderne industriale și de transport, în special gările Predeal și Tulcea, repere ale patrimoniului arhitectural al secolului XX din România, integrate în procesul de resincronizare a modernismului.

A absolvit în 1965 Institutul de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” (IAIM) din București, ca șefă de promoție. Între 1965–1974 a lucrat în proiectare la Ministerul Căilor Ferate (IPCF – Proiectări Căi Ferate, Transporturi & Telecomunicații). Din 1972 a fost chemată asistentă la IAIM, ulterior șef de lucrări/lector la catedra Bazele Proiectării (1972–1988).
În 1972 s-a căsătorit cu arhitectul Lutfi Sefchi Sait; au un fiu, Alexander Rosetti-Sait, arhitect. A început un doctorat cu tema „Integrarea arhitecturii contemporane în structuri urbane preexistente din România”, la care a renunțat după impunerea schimbării subiectului. În 1988 a emigrat în Franța (statut de refugiat politic), devenind cetățean francez în 1995.

Irina C. ROSETTI – arhitecta modernismului feroviar românesc

Educație, Formare și stil arhitectural

Formarea universitară de vârf (șefă de promoție) și activitatea în proiectare feroviară i-au conturat un modernism de tip internațional, tehnic și expresiv, care a rupt linia clasicistă dominantă în anii ’60–’70. În România, proiectele sale majore pentru gări au îmbinat soluții structurale avansate (paraboloizi hiperbolici, fundații Benoto) cu o vocabulară sculpturală adaptată contextului (montan la Predeal, fluvial la Tulcea). Mentori și repere profesionale: Ascanio Damian, Octav Doicescu, Grigore Ionescu.

Irina C. ROSETTI – arhitecta modernismului feroviar românesc

Lucrări de arhitectură

România (1965–1988)

  • Gara Predeal (proiect autori: Ilie Dumitrescu și Irina Rosetti) – acoperiș în formă de șa (paraboloizi hiperbolici), fundații pe coloane Benoto ~25 m; inaugurată la 25 decembrie 1968 (menționată și 1969).
  • Gara de pasageri Tulcea Oraș (1972) – plan trilobat, volum cu profil de ambarcațiune, preluând direcțiile fluviului, falezei și drumului dinspre centru.
  • Gara Reșița – proiect de autor/co-autor.
  • Centrul de Informatică al C.F.R., București – proiect distins cu Premiul Uniunii Arhitecților din România.
  • Concurs „Monumentul Feroviarilor”, București – Premiul I (proiect neimplementat).

Franța (din 1989) – proiecte și concursuri în agenții pariziene:

  • ARD – Architectes: Spitalul Național St-Maurice; clădiri de birouri, hoteluri și locuințe (Port-Royal, Paris); spital Épinal.
  • NMS Architecture (Nicolas Malivel & Michel Seraqui): spitale (Dieppe, Angers, Pontchaillou – Centru Cardio-Pneumatologic, Rouen – Clinică Europeană, Policlinica Flandra – Dunkerque, Argentan); centre pentru vârstnici (Bayeux, L’Aigle, Aunay-sur-Odon).
  • Alain Manoilesco – Architectes: Colegiul „Marie Curie”; imobil cu 40 de locuințe (ZAC Ferme); pasaje și amenajări exterioare la Savigny-le-Temple.

Premii și distincții

  • Premiul U.A.R. – mențiune pentru Centrul de Calcul/Informatică C.F.R., București.
  • Premiul I la concursul național „Monumentul Feroviarilor”, București (neconstruit).
  • Membră a Uniunii Arhitecților Francezi (1992).
  • Cetățenie franceză (1995).
  • Prezență în volumele: „Arhitecți români în străinătate” (1992) și „Arhitecții și exilul” (2012), de Adrian Mahu.
  • Strada „Irina Rosetti” în Cartierul Arhitecților – Cisnădie (Sibiu), atribuită la 15 noiembrie 2015.

Moștenire arhitecturală

Opera Irinei C. Rosetti reprezintă un moment cheie al modernismului românesc din anii ’60–’70, prin gările Predeal și Tulcea devenite „embleme” urbane și puncte de interes turistic. Prin rigoare structurală, expresivitate plastică și adecvare la sit, arhitectura sa a contribuit la resincronizarea cu modernismul internațional și rămâne parte integrantă a patrimoniului arhitectural al secolului XX în România.