Paraschiva (Coca) IUBU – arhitecta Operei Naționale
Paraschiva Iubu, cunoscută și sub numele de Coca Iubu, s-a născut la 13 august 1920 și a încetat din viață la 5 septembrie 2011, la București.
A fost una dintre cele mai active arhitecte române ale perioadei postbelice, cunoscută pentru colaborarea strânsă cu arhitectul Octav Doicescu și pentru rolul său în proiectarea și extinderea Operei Naționale din București, unul dintre reperele arhitecturii românești moderne.
A absolvit Liceul de fete din Câmpulung-Muscel, iar pasiunea pentru matematică și desen a determinat-o să urmeze arhitectura.
A fost admisă în 1939 la Facultatea de Arhitectură „Ion Mincu”, fără o pregătire prealabilă în domeniu, dar cu o puternică dorință de a-și construi o carieră creativă. Studiile (1939–1944) s-au desfășurat în contextul dificil al celui de-Al Doilea Război Mondial.
După absolvire, a lucrat în cadrul Antreprizei Pragher, apoi la Antrepriza de Construcții Drogeanu, unde a participat la lucrări pentru Spitalul Filantropia și la centrul aviatic din Pădurea Băneasa. În 1947 și-a obținut diploma de arhitect și a devenit șefă a Serviciului Tehnic al „Ligi contra TBC”, unde a coordonat reabilitarea sanatoriilor afectate de război.
Educație, Formare și stil arhitectural:
În 1948 a fost selectată în colectivul condus de Octav Doicescu pentru proiectarea Teatrului de Operă și Balet din București, o lucrare de importanță națională care a marcat trecerea arhitecturii românești către modernismul monumental.
Între 1948–1953 a participat la redactarea și finalizarea proiectului, pentru care echipa a fost distinsă cu „Ordinul Muncii” clasa a III-a, decorație înmânată de Petru Groza.
În cadrul Institutului de Proiectare București (IPB), a elaborat în 1955 extinderea Operei Naționale, proiectând aripile laterale cu săli de repetiții, ateliere de costume și decoruri, precum și clădirea căminului studențesc din fața Operei.
A lucrat și în învățământul universitar ca asistent și lector, formând studenți prin rigoare și pasiune.
Lucrări de arhitectură:
- Teatrul de Operă și Balet (Opera Națională), București (1948–1953) – în colaborare cu arh. Octav Doicescu
- Extinderea Operei Naționale (1955) – săli de repetiții, ateliere, cămin studențesc
- Bloc Sala Dalles, Bulevardul Magheru, București – completarea frontului urban (anii 1960–1970)
- Institutul Politehnic București – Facultatea de Mecanică și Facultatea de Electrotehnică (1966–1976)
- Bloc de garsoniere, complexul studențesc Politehnica
- Bloc de locuințe, str. Maria Rosetti (înainte de cutremurul din 1977)
- Ansambluri de locuințe în Băneasa și zona Electronicii–Pipera (după 1977–1980)
- Blocuri de locuințe, Bd. Armata Poporului–Uverturii
- Primăria Reșița
- Latura Izvor–Nord a Palatului Parlamentului, București
Premii și distincții:
1945 – „Ordinul Muncii” clasa a III-a, acordat echipei de proiect a Operei Naționale (Octav Doicescu, Nicolae Cucu, Paraschiva Iubu)
Distinsă cu numeroase aprecieri profesionale pentru contribuția la arhitectura publică a anilor ’60–’70
Moștenire arhitecturală:
Paraschiva (Coca) Iubu a fost o figură remarcabilă în arhitectura românească a secolului XX, reprezentând generația de arhitecți care au reconstruit și modernizat România postbelică.
Prin seriozitate, precizie tehnică și spirit de echipă, a contribuit decisiv la realizarea unor edificii simbolice – Opera Națională și Politehnica Bucureștiului – care îmbină monumentalitatea clasică cu modernismul funcțional.
A rămas un model de profesionalism și modestie, una dintre primele femei arhitect care au lucrat la proiecte de anvergură națională, într-o perioadă dominată de bărbați.
Știi mai multe despre Paraschiva (Coca) IUBU – arhitecta Operei Naționale? Spune și altora!