Prima farmacie orășenească din Brașov. Comerț, medicină și patrimoniu
Brașovul medieval s-a afirmat, încă din secolele al XV-lea și al XVI-lea, drept unul dintre cele mai importante centre economice și comerciale din Europa de Sud-Est.
Poziția sa la intersecția drumurilor dintre Occident și Levant a favorizat dezvoltarea meșteșugurilor, a schimburilor comerciale și a unei vieți urbane complexe, în care instituțiile destinate sănătății publice au ocupat un loc din ce în ce mai important.
Între acestea, farmacia orășenească a reprezentat una dintre cele mai timpurii și mai prestigioase instituții ale orașului, ilustrând nivelul de civilizație atins de comunitatea brașoveană și legăturile sale permanente cu marile centre culturale și comerciale europene.
Farmacia nu era doar un loc unde se preparau și se vindeau medicamente. În lumea medievală, farmacistul era un specialist cu o solidă cultură medicală și botanică, familiarizat atât cu tratatele occidentale, cât și cu produsele orientale aduse prin marile rute comerciale.
Activitatea farmaciei presupunea prepararea remediilor, aprovizionarea cu mirodenii și plante medicinale, colaborarea permanentă cu medicii orașului și participarea directă la combaterea epidemiilor care afectau populația. Din acest motiv, existența unei farmacii publice constituia un indicator al dezvoltării economice și administrative a unui centru urban.
Farmacia orașului și ansamblul din Piața Sfatului
Prima farmacie orășenească a funcționat în actualul ansamblu arhitectural din Piața Sfatului nr. 15–16, situat între Biserica Neagră și vechea Hală comercială, cunoscută în epocă sub numele de Podul Batușilor. Amplasarea nu era întâmplătoare. Farmacia se afla în centrul vieții economice a Brașovului, în imediata apropiere a pieței comerciale și a principalelor artere de circulație, loc care facilita aprovizionarea cu mărfuri și accesul populației.
Ansamblul era alcătuit din trei corpuri de clădire unite într-o singură construcție, dezvoltate în mai multe etape. Parterul cuprindea cinci încăperi de dimensiuni diferite, aflate în legătură directă, iar etajul era destinat locuirii.
Cercetările arhitecturale au demonstrat că edificiul s-a format prin alipirea succesivă a mai multor construcții ridicate după mijlocul secolului al XVI-lea, odată cu reorganizarea urbanistică a zonei din jurul Bisericii Negre și cu amenajarea noii hale comerciale.
Înainte de dezvoltarea acestui cartier comercial, spațiul dintre Biserica Neagră și piață era ocupat de șanțurile și palisadele vechii fortificații. După umplerea șanțurilor și reorganizarea terenului, administrația orașului a parcelat zona și a ridicat primele clădiri comerciale. Pe una dintre parcelele înguste rezultate a fost construită farmacia, alături de alte două imobile care aveau să fie unite ulterior într-un singur ansamblu arhitectural.
Farmacia ocupa corpul de clădire aflat cel mai aproape de Curtea Bisericii Negre. Clădirea era alcătuită din două încăperi dispuse în adâncime, prevăzută cu pivniță și cu două accese, unul dinspre Piața Sfatului și altul dinspre Curtea Bisericii Negre. În spatele farmaciei se întindea o grădină cu plante medicinale, lungă de aproximativ douăzeci și trei de metri, destinată cultivării speciilor utilizate la prepararea remediilor.
Această grădină reprezenta o componentă esențială a activității farmaciei și ilustrează preocuparea pentru folosirea plantelor medicinale locale alături de substanțele aduse din import.
Primii farmaciști ai Brașovului
Primele informații documentare privind existența farmaciei datează din primele decenii ale secolului al XVI-lea. În Socotelile Orașului din anul 1520 este menționat primul farmacist cunoscut al Brașovului, Iohannes, remunerat direct de magistratul orașului. Plata salariului și a impozitului pentru locuința sa demonstrează că farmacia funcționa ca instituție publică, aflată în administrarea autorităților locale.
După moartea sa, farmacia a continuat să funcționeze fără întrerupere. În anul 1523 este menționat farmacistul Gabriel, urmat în 1525 de Jeromee sau Jeronim, căruia orașul îi stabilește un salariu anual important, semn al prestigiului și responsabilității funcției.
În deceniile următoare sunt amintiți farmaciști precum Wolfgang, Gregor, Pantaleon, Andrei, Avram, Johann Adolf, Adolf Schiering, Martin Schäsburger, Friedrich Mylius și Matei Betzmann, fiecare contribuind la dezvoltarea instituției într-o perioadă în care farmacia devenise indispensabilă vieții urbane.
Importanța farmacistului depășea activitatea comercială propriu-zisă. El era implicat în aprovizionarea orașului cu medicamente, participa la tratarea epidemiilor și colabora permanent cu medicii Brașovului. Uneori însoțea medicii în misiuni oficiale, iar alteori era trimis la Viena pentru procurarea unor substanțe farmaceutice greu de găsit.
În anul 1530, farmacistul orașului a călătorit împreună cu medicul Brașovului la Făgăraș pentru îngrijirea castelanului cetății, iar în anii următori farmacistul Wolfgang a fost trimis la Viena pentru achiziționarea de medicamente.
Comerțul cu mirodenii și medicamente
Dezvoltarea farmaciei brașovene era strâns legată de poziția comercială a orașului. Registrele vamale din prima jumătate a secolului al XVI-lea consemnează importuri constante de mirodenii și substanțe farmaceutice provenite din Orient și din Europa Centrală.
Printre acestea se aflau piperul, ghimbirul, șofranul, scorțișoara, cuișoarele, migdalele, tămâia, mercurul, sulful și numeroase parfumuri sau extracte vegetale. Aceste produse erau indispensabile preparării medicamentelor și demonstrează integrarea Brașovului în marile circuite comerciale europene.
Farmacia deservea nu doar locuitorii orașului. Domnitorii Moldovei și ai Țării Românești apelau frecvent la farmacia brașoveană pentru procurarea medicamentelor. În anul 1542, voievodul Moldovei cumpăra leacuri în valoare de unsprezece florini, iar în 1553 Brașovul trimitea medicamente lui Ștefan al Moldovei.
Câțiva ani mai târziu, Doamna Chiajna, soția lui Mircea Ciobanul, primea de la Brașov apă de trandafiri și vin sublimat, preparate considerate valoroase în medicina epocii. Aceste informații demonstrează prestigiul profesional de care se bucura farmacia brașoveană în întreg spațiul românesc.
Farmacia și sănătatea publică
În secolele al XVI-lea și al XVII-lea, epidemiile de ciumă și alte boli contagioase au afectat în repetate rânduri Brașovul și întreaga Transilvanie. În aceste momente, farmacia și medicii orașului au devenit instituții esențiale pentru supraviețuirea comunității. Izvoarele consemnează participarea lor activă în timpul epidemiilor devastatoare din anii 1553–1554, când au fost înregistrate aproximativ cinci mii de victime, și din nou în 1660, când autoritățile au instituit măsuri stricte de carantină.
Importanța farmaciei este reflectată și de regulamentele orașului. Statutul Brașovului din 1602 prevedea că niciun medic sau farmacist nu putea fi numit fără aprobarea comunității, iar vânzarea substanțelor toxice era strict controlată. Începând cu anul 1628, farmacia era inspectată periodic de reprezentanții magistratului, care verificau atât calitatea medicamentelor, cât și buna administrare a instituției.
Inventarul farmaciei din 1576
Una dintre cele mai importante mărturii privind activitatea farmaciei este inventarul întocmit în anul 1576, cu ocazia schimbării farmacistului. Documentul evaluează întreaga avere a farmaciei și oferă o imagine detaliată asupra preparatelor și instrumentelor utilizate.
Inventarul cuprinde zeci de substanțe simple și compuse, siropuri, pulberi, pilule, emplastre, unguente și uleiuri medicinale. Sunt menționate ingrediente precum coriandrul, guma arabică, ienupărul, lemnul-dulce, mercurul, sulful, nuca vomică sau scamoniul, alături de produse astăzi dispărute din practica medicală, precum pulberi din pietre prețioase, ochi de rac sau diferite preparate minerale și vegetale.
Inventarul amintește și numeroase preparate complexe, între care vechea theriaca, celebru antidot medieval alcătuit din zeci de ingrediente aromatice și plante medicinale, dar și siropuri, unguente și uleiuri terapeutice destinate tratării diferitelor afecțiuni.
Biblioteca farmaciei conținea tratate medicale și farmaceutice de mare prestigiu, precum Dispensatorium Nicolai, Herbarium sau Luminare Majus, dovadă a nivelului ridicat de pregătire profesională al farmaciștilor brașoveni.
Prin bogăția preparatelor și valoarea bibliotecii, farmacia Brașovului se situa la nivelul marilor farmacii urbane din Europa Centrală și confirma rolul orașului ca important centru medical și comercial al epocii.
Bibliografie
Mitran, George, Ansamblul de arhitectură medievală din Brașov. Piața Sfatului nr. 15–16. Date istorice privind prima farmacie orășenească. Studiu asupra picturii murale și evoluției arhitecturale, în Cumidava, vol. XX, 1996
Știi mai multe despre Prima farmacie orășenească din Brașov. Comerț, medicină și patrimoniu? Spune și altora!