Ion IRIMESCU, sculptor
Ion IRIMESCU s-a născut la Preuţeşti, Suceava, in anul 1903 si a încetat din viata la Fălticeni, Suceava, in anul 2005.
S-a născut în familia lui Petre Irimescu, proprietar, și a Mariei Cazaban, pedagogă. A crescut alături de frații săi, Alexandru și Verona, în Fălticeni, în casa părintească din strada Școala Domnească.
Între anii 1910–1915 a absolvit Școala primară nr. 1 din Fălticeni, iar între 1915–1924 a urmat cursul secundar la Liceul „Nicu Gane” din același oraș, făcând parte din prima promoție a instituției, alături de viitorii actori Grigore Vasiliu-Birlic și Jules Cazaban.
Între 1924 și 1928 a studiat la Școala Națională de Arte Frumoase din București, unde i-a avut profesori de sculptură pe Dimitrie Paciurea și Oscar Han. În timpul studenției a pictat biserica cu hramul Sf. Arhangheli Mihail și Gavril din Oprișeni-Fălticeni.
După absolvire, în anul 1928, a fost numit profesor de desen la Școala Normală „Ștefan Cel Mare” din Fălticeni. Tot în 1928 a debutat la Expoziția de Pictură și Sculptură din București, unde a expus lucrarea „Eden”.
În 1929 a participat la Salonul oficial de pictură și sculptură cu „Nud de fată” și a expus și la Salonul artiștilor francezi, iar în 1929–1931 a fost bursier al Școlii române din Paris. În perioada pariziană a frecventat câteva luni Académie de la Grande Chaumière, în atelierul lui Joseph Bernard, iar influența pe care a resimțit-o a fost legată în mod special de sculptura lui Antoine Bourdelle.
În 1932 i s-a acordat Mențiunea de onoare a Societății artiștilor francezi pentru lucrarea „Autoportret”, expusă la Salonul de primăvară de la Paris, iar în același an a participat la Salonul de toamnă de la Paris cu „Portret de fată”.
În 1933 s-a întors în România, s-a căsătorit cu Eugenia Augustina Melidon, profesoară, și a început o lungă etapă de profesorat, în care cariera didactică și cea artistică s-au susținut reciproc.
În 1940 a fost numit profesor la Academia de Belle Arte din Iași, iar mai târziu, în 1950, a fost numit la Cluj. Din 1966 a funcționat ca profesor de sculptură la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, consolidându-și astfel profilul de formator de generații, în același timp cu afirmarea ca autor.
În 1942 a fost prezent la Salonul oficial al Moldovei din Iași, unde i s-a acordat Premiul Ministerului Culturii și al Artelor. Tot în 1942 a participat la Expoziția de Artă românească din cadrul Bienalei de la Veneția, cu lucrarea „Cap în stil florentin”.
În 1956 a participat din nou la Bienala din Veneția, unde a expus la pavilionul românesc 15 lucrări, iar în 1961 a expus la Expoziția de sculptură contemporană organizată pe lângă Muzeul Rodin din Paris. A expus, de asemenea, la Berna, Helsinki, Budapesta, Dresda, Moscova, Varșovia, Praga, Paris, Stockholm, Londra, Roma, Berlin, Bonn, Istanbul, Ankara, Tel Aviv, Damasc, Cairo și Alexandria, prezențe care au fixat opera sa într-o geografie internațională coerentă.
În planul operei publice, a semnat repere vizibile precum statuia lui Constantin Brâncuși din Parcul Herăstrău (București, 1967) și Monumentul „Constantin Brâncuși” din Târgu Jiu (1976). Una dintre lucrările sale, statuia prințului cărturar Dimitrie Cantemir, a ajuns la Biblioteca Ambrosiana din Milano, între statuile lui Dante și Shakespeare, fapt care a vorbit, în același timp, despre recunoaștere și despre felul în care sculptura lui Irimescu s-a așezat natural în vecinătatea simbolică a marilor nume.
În 1975 a donat muzeului orașului Fălticeni un număr foarte mare de sculpturi și desene, gest din care s-a născut Colecția „Ion Irimescu”.
La sfârșitul vieții s-a retras la Fălticeni și s-a ocupat de muzeul care adăpostește jumătate din opera sa, aproximativ 300 de sculpturi și 1000 de desene, dând naștere astfel celei mai mari colecții permanente de autor din România.
Despre acest loc, Ion Irimescu a spus în anul 1999: „Muzeul de-aici este expresia vieții mele din tinerețe până la cei 96 de ani, în care am pășit. Fiecare lucrare are povestea ei: cum am început-o, gândurile care m-au îndreptat spre ea, momentele de bucurie, dar și de deznădejde, când vezi că ceea ce ai făcut nu iese cum ai fi vrut. Ele îmi vorbesc fiecare de povestea sa. Unele au fost create la Iași, unde am fost profesor; altele la Cluj, unde iarăși am fost profesor, și la București, unde am trăit și ca profesor și unde se afla atelierul meu, pe strada Pangratti. Altfel spus”, a conchis Ion Irimescu, „Muzeul acesta îl consider o carte unde mi-am scris amintirile unei vieți”…
Academia Română l-a sărbătorit la 27 februarie 2003, la împlinirea vârstei de 100 de ani, fiind al doilea artist român aflat în viață la sărbătorirea Centenarului său, după Cella Delavrancea.
A fost membru de onoare al Academiei Române din 1992 și a condus Uniunea Artiștilor Plastici din România ca președinte în perioada 1978–1989.
A fost înmormântat în cimitirul parohiei Oprișeni, lângă biserica zugrăvită de el în anii studenției.
„Portret florentin” – Ion Irimescu (bronz și marmură, 36 × 22 × 14 cm; soclu 7,5 × 22,5 × 17 cm, semnat pe spate „Irimescu Ion”) reprezintă un bust feminin cu trăsături rafinate.
„Muză” – Ion Irimescu (ipsos, șerlac, 30 × 24 × 5 cm, semnat lateral dreapta, ilizibil, „irimescu ion”) prezintă un chip feminin idealizat, cu ochii închiși, modelat în volume blânde.
„Criticul de artă Lelia Pop” (gips, 48,5 × 22,5 × 30 cm) surprinde, în viziunea lui Ion Irimescu, un portret sobru, modelat cu sensibilitate și echilibru expresiv.
„Căderea poetului în abis” de Ion Irimescu reprezintă o figură umană în cădere, într-un univers fantastic dominat de forme stâncoase.
„Cap de Copil” (bronz, 32 × 7 × 7 cm, semnat în spate, „Irimescu”) redă, în maniera lui Ion Irimescu, un portret sensibil, cu forme rotunjite și expresie calmă.
„Portret de femeie” (bronz, 30,5 × 18,5 × 24,5 cm) surprinde, prin modelarea sensibilă a lui Ion Irimescu, un chip feminin cu expresie calmă și trăsături esențializate.
„Moise” (bronz, H 29 cm, semnat pe spate) redă, prin Ion Irimescu, un cap stilizat, cu trăsături alungite și expresie gravă, accentuată de modelajul expresiv.
Fete cântând (bronz) prezintă două siluete alungite, unite într-un gest armonic, sugerând muzica și comuniunea, în stilul lui Ion Irimescu.
„Tinerețe” – Ion Irimescu (ipsos patinat, 27 × 21 × 17 cm, semnat central, pe suprafața gulerului, „irimescu”) prezintă un bust feminin cu trăsături alungite și expresie meditativă.
„Portret de fată” (marmură, H 55 cm) prezintă o figură feminină esențializată, cu trăsături pure și volum elegant, modelată în spiritul liric specific maestrului.
„Sfântul Ioan Botezătorul” (1939, sculptură) prezintă figura sfântului cu aureolă și cruce, într-o reprezentare expresivă realizată de Ion Irimescu.
Fată cu struguri sculptură redă un bust feminin cu trăsături stilizate și expresie calmă, în care echilibrul formelor și alungirea gâtului conferă figurii o eleganță clasicizantă.
Torso este o sculptură în bronz ce reprezintă o figură feminină îngenuncheată, surprinsă din spate, cu trup alungit și mișcare ușor torsionată.
„Bacantă” (bronz, H 39 cm, semnat față dreapta jos) prezintă un chip stilizat și solemn, Ion Irimescu sugerând echilibrul dintre abstractizare și expresivitate.
„Compozitorul George Enescu” (bronz, 57,5 × 22 × 23,5 cm, inv. 546) surprinde, prin viziunea sculpturală a lui Ion Irimescu, personalitatea marelui muzician într-un bust expresiv, caracterizat de modelaj sobru, volumetrie echilibrată și o puternică încărcătură psihologică.
„Autoportret” (bronz, 44 × 28 × 29 cm, inv. 548) relevă, prin forța modelajului lui Ion Irimescu, propriile trăsături transpuse într-un bust de mare expresivitate, unde volumele ample și suprafața vibrantă accentuează caracterul meditativ al lucrării.
„Portretul sculptorului Constantin Brâncuși” – Ion Irimescu (bronz, 25 × 12 × 17 cm, semnat la bază „Irimescu”) redă în forme sintetizate chipul celebrului sculptor.
„Muză” – Ion Irimescu (bronz, 26,5 × 20,5 × 7 cm, semnat la bază „Irimescu”) reprezintă un bust feminin cu volumetrii expresive și brațe ridicate.
„Maternitate” – Ion Irimescu (bronz, 29 × 19 × 13 cm, semnat lateral „Irimescuion”) reprezintă o compoziție compactă, rotunjită, în care mama și copilul se contopesc într-o formă unitară.
„Păstor” – Ion Irimescu (bronz, 34 × 22,5 × 15 cm, semnat pe verso „irimescu”) prezintă un personaj rustic, ținând strâns o pasăre, modelat în forme robuste și expresive.
„Femeie cu flamură” (bronz, 21 × 11 × 5,7 cm) exprimă, prin viziunea sculpturală a lui Ion Irimescu, eleganța unei siluete feminine surprinse într-un gest simbolic și dinamic.
„Muzica (Euterpe)” – Ion Irimescu (bronz, 49 × 30 × 13 cm, semnat lateral stânga „Irimescu Ion”) reprezintă muza muzicii, cu chip stilizat și linii ample.
„Cap de copil” – Ion Irimescu (bronz, 22 × 20 × 15 cm) reprezintă un portret delicat, cu trăsături fine și expresie calmă, modelat în volume rotunjite și accentuat de patina verde, specifică lucrărilor sculptorului.
„Maternitate” – Ion Irimescu (bronz patinat, 70 × 30 × 13 cm, semnat pe verso „Ion Irimescu”) reprezintă o formă înaltă, fluidă.
„Muzica” – Ion Irimescu (bronz, 33 × 9 × 9 cm, semnat lateral dreapta „irimescu ion”) reprezintă o figură feminină alungită, ținând un instrument liric.
„Maternitate” (bronz și marmură, 41 × 51 × 18 cm, semnat lateral dreapta la bază) exprimă, în viziunea lui Ion Irimescu, legătura esențială dintre mamă și copil, prin volume armonizate.
„Portretul profesorului Iuliu Hațieganu” (bronz patinat pe suport de lemn, 28 × 28 × 4 cm, semnat jos prin incizie: irimescu) surprinde rafinamentul sculptural al lui Ion IRIMESCU.
„Muză citind” – Ion Irimescu (bronz, 127 × 35 × 32 cm, semnat la bază „irimescu ion”) reprezintă o figură feminină alungită, cu gest meditativ, susținută de siluete stilizate.
![Pegas și Apollo [1973] – Ion Irimescu](https://vatra-mcp.ro/assets/images/uploads/1764138667/pegas-si-apollo-1973-ion-irimescu.webp)
„Pegas și Apollo” – Ion Irimescu (bronz, 135 × 82 × 26 cm, semnat și datat la bază, „irimescu ion, 1973”) prezintă o compoziție monumentală cu un Pegas în poziție cabrată și figura zveltă a lui Apollo.
„Maternitate” (bronz, 23 × 10 × 7 cm) exprimă, prin sensibilitatea lui Ion Irimescu, legătura protectoare dintre mamă și copii într-o compoziție compactă.
„Moise” – Ion Irimescu (bronz, 32 × 9 × 8 cm, semnat în spate „irimescu ion”) prezintă o figură stilizată, cu cap alungit și barbă amplă, tratată în forme sintetice și verticale.
![Maternitate [1988] – Ion Irimescu](https://vatra-mcp.ro/assets/images/uploads/1764138888/maternitate-1988-ion-irimescu.webp)
„Maternitate” – Ion Irimescu (bronz, 39 × 20 × 11 cm, semnat și datat la bază „Irimescu, 1988”) prezintă o figură feminină stilizată.
„Muzicanți” (tuș, 34 × 25 cm, semnat stânga sus) este o lucrare grafică de Ion Irimescu, în care grupul de instrumentiști este redat printr-un desen nervos, dens, construit din linii suprapuse.
Expoziții
1961 – Expoziția de sculptură contemporană, pe lângă Muzeul Rodin, Paris
1956 – Bienala de la Veneția, pavilionul românesc (15 lucrări)
1942 – Bienala de la Veneția, Expoziția de Artă românească („Cap în stil florentin”)
1942 – Salonul oficial al Moldovei, Iași
1932 – Salonul de toamnă, Paris („Portret de fată”)
1932 – Salonul de primăvară, Paris („Autoportret”)
1929 – Salonul oficial de pictură și sculptură („Nud de fată”); Salonul artiștilor francezi
1928 – Expoziția de Pictură și Sculptură, București (debut cu „Eden”)
Premii, distincții și titluri
2001 – Premiul pentru Excelență în Cultura Română
2001 – Ordinul Steaua României în grad de Mare Ofițer
1983 (29 aprilie) – Ordinul „Meritul Cultural” clasa a II-a
1973 (5 martie) – Ordinul „23 August” clasa I
1971 (20 aprilie) – Ordinul „Steaua Republicii Socialiste România” clasa a II-a
1968 – Ordinul „Meritul Cultural” clasa I
1964 (13 ianuarie) – titlul de Artist al Poporului din Republica Populară Romînă
1963 (11 martie) – Ordinul Muncii clasa I
1959 (12 august) – Ordinul „Steaua Republicii Populare Romîne” clasa a IV-a
1955 – Premiul de Stat clasa I
1954 (26 august) – titlul de Maestru Emerit al Artei din Republica Populară Romînă
1954 (9 iunie) – Ordinul Muncii clasa a II-a
1943 (1 februarie) – Ordinul „Meritul Cultural” în gradul de Medalie cl. I, pentru artă
1942 – Premiul Ministerului Culturii și Artelor
— Meritului Cultural în grad de Cavaler clasa I
1935 – Premiul Fundației Elena și Anastase Simu
1932 – Mențiunea de onoare a Societății Artiștilor Francezi
Ion Irimescu a rămas, în această succesiune de formare, profesorat, expoziții, distincții și donații, un sculptor care și-a dus opera până la capătul ei firesc: nu doar în bronz, marmură, lemn sau ipsos, ci și într-un muzeu pe care l-a gândit ca pe o „carte” a propriei vieți, scrisă cu forme.
Știi mai multe despre Ion IRIMESCU, sculptor? Spune și altora!