Mihai MARCU, sculptor, profesor
Mihai MARCU s-a născut la Colelia, Ialomița, in anul 1939.
In anul 1957 a obtinut Diploma de absolvent al Şcolii medii de arte plastice Bucureşti; iar in anul 1968 Diploma de absolvent al Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu", Bucureşti, clasa Prof. Lucian Murnu.
„Ciclul Icar, Pasărea suflet” (bronz, soclu din marmură gri) propune o formă ascensională, construită din volume curbe și tensiuni verticale. Dinamica siluetei și dialogul dintre plin și gol exprimă viziunea abstractă și simbolică a lui Mihai Marcu, centrată pe ideea de zbor interior și transcendență.
„Ciclul Fluturi X” (marmură) dezvoltă o structură abstractă din planuri tăiate și volume angulare, organizate într-un echilibru ascensional. Ritmul muchiilor și jocul dintre masiv și fragil exprimă viziunea sculpturală a lui Mihai Marcu, orientată spre esență și tensiune formală.
„Ciclul Fluturi IX” (marmură) propune o compoziție abstractă din planuri geometrice dispuse în echilibru dinamic, sugerând mișcarea și fragilitatea zborului. Contrastul dintre muchiile tăiate și masa compactă evidențiază căutarea formală a lui Mihai Marcu, axată pe ritm, verticalitate și expresie simbolică.
„Compoziție”, marmură (2011), reunește, prin volume curbe și continuitate tactilă, o formă abstractă echilibrată, sculptată de Mihai Marcu.
„Ciclul Fluturi III” (marmură) concentrează forma într-o siluetă simetrică, cu volume netede și muchii atent rotunjite, sugerând zborul și metamorfoza. Echilibrul dintre plin și gol, precum și verticalitatea compoziției reflectă viziunea esențializată a lui Mihai Marcu, orientată spre puritate formală și simbol.
„Ciclul Icar” (marmură) dezvoltă o formă abstractă, fluidă, articulată în jurul unui gol central, sugerând ascensiunea și fragilitatea zborului. Suprafețele netede, continuitatea volumelor și tensiunea verticală exprimă viziunea simbolică și esențializată a lui Mihai Marcu.
„Ciclul Jertfă X” (bronz și gresie) propune o formă abstractă, joasă și tensionată, articulată din volume rotunjite și axe frânte. Raportul dintre masivitate și fragmentare, precum și direcțiile opuse ale formelor sugerează ideea de sacrificiu și echilibru instabil, caracteristice viziunii lui Mihai Marcu.
„Ciclul Jertfă I” (marmură și calcar) dezvoltă o formă abstractă fluidă, articulată în jurul unui gol central, cu volume rotunjite și muchii tăiate. Dinamica internă și tensiunea dintre sprijin și dezechilibru exprimă simbolic ideea de sacrificiu, specifică cercetării plastice a lui Mihai Marcu.
„Ciclul Jertfă” (lemn) propune o compoziție abstractă cu direcție ascensională, construită din volume alungite și muchii frânte, susținute de un punct central de sprijin. Tensiunea dintre echilibru și dezechilibru, precum și expresivitatea materialului evidențiază cercetarea simbolică a lui Mihai Marcu asupra ideii de sacrificiu.
„Harpie” (granit negru) concentrează forma într-un volum compact și tensionat, cu suprafețe netede și curgeri continue ale materiei. Silueta ambiguă, între figurativ și abstract, sugerează forță, mister și metamorfoză, reflectând direcția sculpturală a lui Mihai Marcu, orientată spre esență și expresie simbolică.
„Maternitate” (bronz) reprezintă o figură feminină așezată, ținând copilul într-un gest protector, cu volume alungite și forme simplificate. Suprafețele modelate sobru și echilibrul compoziției exprimă dimensiunea afectivă și simbolică a maternității, așa cum este interpretată de Mihai Marcu, într-un limbaj sculptural esențializat.
„Durere” (bronz) surprinde un corp feminin ghemuit, cu forme tensionate și gest interiorizat, sugerând suferința și retragerea în sine. Modelarea densă, liniile curbe și accentul pe expresia corporală reflectă viziunea profund umană a lui Mihai Marcu, concentrată pe trăire și expresie simbolică.
„Geea, Muma Pământului” (lemn de ulm) prezintă o figură feminină frontală, cu volume ample și forme rotunjite, accentuând ideea de fertilitate și forță primordială. Verticalitatea corpului și tratarea masivă a materiei reflectă interpretarea arhetipală și simbolică a lui Mihai Marcu asupra maternității și originii vieții.
„Mierla” (granit negru) sintetizează forma păsării într-o siluetă verticală, elegantă, cu suprafețe lustruite și curgeri line ale volumului. Contrastul dintre plin și gol, precum și tensiunea ascensională a compoziției reflectă viziunea esențializată și poetică a lui Mihai Marcu, orientată spre simbolul zborului și al interiorității.
„Cocoș” (marmură) transpune silueta păsării într-o formă abstractă, ascensională, cu volume curbe și suprafețe netede, marcate de nervuri naturale ale pietrei. Echilibrul dintre tensiune și eleganță, precum și dinamica verticală exprimă viziunea simbolică a lui Mihai Marcu, orientată spre forță vitală și energie.
„Ciclul Icar” (marmură) propune o formă abstractă, verticală, construită din volume angulare și suprafețe tăiate ferm, sugerând aspirația și fragilitatea zborului. Tensiunea dintre echilibru și ascensiune, precum și puritatea materialului evidențiază direcția simbolică și esențializată a lui Mihai Marcu.
„Ciclul Icar” (marmură) dezvoltă o compoziție verticală din două volume alungite, apropiate, cu suprafețe netede și muchii clar definite. Relația dintre forme sugerează aspirația spre zbor și echilibrul fragil al ascensiunii, caracteristice viziunii simbolice a lui Mihai Marcu.
„Portret de fată” (marmură) prezintă un chip feminin stilizat, cu trăsături netezite și expresie calmă, aproape meditativă. Suprafețele lustruite, liniile continue și economia detaliului pun în valoare puritatea formei și echilibrul interior, caracteristice viziunii sculpturale a lui Mihai Marcu.
„Portret de fată” (gresie gri) redă un chip feminin tratat sintetic, cu profil clar și volum compact, accentuând liniștea și interiorizarea expresiei. Suprafețele mate, tăieturile ferme și eliminarea detaliului descriptiv evidențiază orientarea lui Mihai Marcu spre esențializare și echilibru formal.
„Ciclul Maternitate” (lemn) prezintă o figură feminină verticală, cu forme alungite și suprafețe netezite, sugerând fragilitatea și plenitudinea vieții. Atitudinea calmă, gestul protector și echilibrul proporțiilor exprimă viziunea poetică și umanizată a lui Mihai Marcu asupra maternității, redusă la esență.
„Ciclul Fluture” (marmură) construiește o formă abstractă din volume curbe și planuri tăiate, articulate într-un echilibru delicat între masivitate și deschidere. Nervurile naturale ale pietrei și ritmul ascensional al compoziției sugerează metamorfoza și fragilitatea zborului, teme recurente în cercetarea sculpturală a lui Mihai Marcu.
„Taur furios” (bronz) redă animalul într-o atitudine tensionată, cu corpul aplecat și membrele încordate, sugerând forță brută și energie iminentă. Modelarea realistă, accentul pe masa musculară și dinamica siluetei evidențiază interesul lui Mihai Marcu pentru expresivitatea mișcării și vitalitatea formelor naturale.
In anul 1964 a avut debutul artistic, iar din anul 1975 devine Membru al Uniunii Artiştilor Plastici, Bucureşti;
Începând cu anul 1968 este Profesor de desen artistic la diferite şcoli („A.I. Cuza", „Ion Creangă"); din 1971 - Profesor de desen ornamental, Liceul de Arhitectură Bucureşti; iar din 1975 - Profesor de sculptură, Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza" Bucureşti;
In perioada 2003 - 2008 a fost profesor de sculptură ornamentală in lemn, Grupul Şcolar de Arte şi Meserii „Dimitrie Paciurea", Bucureşti.
“Mihai Marcu nu aglomerează niciodată suprafața compozițiilor cu expresii plastice rezultate dintr-o analiză analitică a materialului. Sculpturile lui sunt unduioase, ca spațiul mioritic, alternând rațiunea cu grația și eleganța artistică, dobândite în experiența de o viață. Portretele feminine, indiferent dacă sunt adolescente sau evocă idei mitologice, au chipurile tratate conform însemnelor unui ideal al perfecțiuni ființei și universului, aflat sub aura luminilor lăuntrice ale eului, devenite extensii ale sufletului călător, care transgresează lumi. Reflexul umanismului operei lui Mihai Marcu depășește abordarea imediată, asceza fiind o direcție conceptuală încorporată în volume efilate, în îngeri, „pieta”, vestale, estetic în izocefalia unor personaje, evocate în serii de lucrări conform credinței artistului în puterea tămăduitoare a sculpturii sale.” Ana Amelia Dincă
Lucrări monumentale:
- Vlad Ţepeş (bust), Muzeul Militar Naţional, București;
- Tinerii (ansamblu), Costineşti, Constanța;
- Victoria (ansamblu), Craiova, Dolj;
- Cântec de leagăn, Hunedoara;
- Culesul, Tulcea;
1994 - Mântuitorul, Spitalul „Gheorghe Lupu”, Bucureşti;
1997 - Ştefan cel Mare şi Sfânt, Bacău;
2001 - Mihai Viteazul, Târgovişte, Dâmbovița;
2008 - Pasărea-suflet, Călăraşi.
Distincţii:
1994 - Premiul pentru sculptură la Saloanele Moldovei, Chişinău, Republica Moldova;
1995 - Premiul al II-lea la Concursul Naţional „Bogdan Vodă”, Baia Mare, Maramureș;
2004 - Premiul al II-lea la Concursul Naţional „Constantin Brâncoveanu şi Fiii”, Târgovişte, Dâmbovița.
Știi mai multe despre Mihai MARCU, sculptor, profesor? Spune și altora!