Gavril MOCENCO, pictor
Gavril Mocenco s-a născut în data de 5 aprilie 1945 la Sulina, județul Tulcea, și încetat din viață în data de 19 noiembrie 2024, la București.
Pasionat de artă încă din tinerețe, a urmat cursurile Școlii Populare de Artă, secția Pictură, din Constanța.
În anul 1973 a absolvit Institutul Pedagogic de Artă din Iași, Facultatea de Desen, iar zece ani mai târziu și-a desăvârșit formarea la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, Facultatea de Arte Plastice, secția Muzeologie.
De-a lungul timpului, a activat ca profesor de desen la școlile generale din Ciobanu și Basarabi, iar după mutarea la București, din 1990 a predat la Școala generală nr. 198, coordonând până în anul 2000 cercul de artă plastică „Ștefan Luchian”.
Debutul său artistic a avut loc în anul 1974. Lucrările sale au fost prezentate în expoziții personale, expoziții internaționale și numeroase expoziții de grup și colective, fiind bine primite atât de public, cât și de critici.
Pictorul a fost membru titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România, afiliat Filialei București, și a fost autorizat de Patriarhia Română pentru pictura bisericească, realizând lucrări de artă monumentală și restaurare în județele Tulcea, Constanța și Argeș.
Stilul său poate fi definit prin compoziții ce evocă o lume misterioasă, meditații plastice pe malul mării: frunze, cochilii, scoici, epave, nisip și elemente fantastice, redate în game cromatice restrânse, care dau profunzime și simbolism lucrărilor.
Criticul Virgil Mocanu observa încă din 1993 „resursele expresive inepuizabile ale realității mărunte” pe care artistul știa să le valorifice, iar Constantin Prut nota în 1997 că „se înscrie în acea tradiție a picturii pentru care peisajul este un subiect de reprezentare și, în același timp, pretext pentru exercițiul imaginativ”.
O remarcă memorabilă a lui Alexandru Ciucurencu – „ești făcut să devii pictor” – a rămas un reper în parcursul lui Gavril Mocenco, confirmând destinul său artistic. În ultima etapă a creației, el a încercat să introducă portretul în universul marin, explorând astfel noi direcții de expresie.
Gavril Mocenco rămâne în memoria artei românești ca un artist complex, cu o activitate desfășurată în trei direcții principale – învățământ, pictură de șevalet și grafică, dar și pictură bisericească – și ca un creator capabil să transforme fragmente din realitatea măruntă în universuri poetice de profunzime și reflecție.
Operele sale se regăsesc în patrimoniul Muzeelor de Artă din București, Constanța și Chișinău, dar și în colecții private din România, Elveția, Grecia, Germania, Franța și SUA.
Știi mai multe despre Gavril MOCENCO, pictor? Spune și altora!