Aurel Popp, pictor, sculptor, grafician
Aurel Popp s-a născut la data de 30 august 1879, la Căuaș, Satu Mare, si a încetat din viata la data de 8 august 1960, la Satu Mare.
A provenit dintr-o veche familie de preoți români uniți (greco-catolici). În 1882 a rămas orfan de tată (preotul Samuil Popp) și a fost crescut împreună cu frații săi Ioan, Mihai și Octavian de mama sa, Mária Popp (n. Șopronyi).
A urmat școala primară în Căuaș, Craidorolț și Carei (1886–1892), apoi Liceul piarist din Carei (1892–1899), unde s-a împrietenit cu poetul Ady Endre, perioadă din care au datat primele încercări artistice. În 1889 s-a înscris la Școala superioară de desen și caligrafie din Budapesta, ducând o viață marcată de lipsuri.
În 1903, în anul IV, a fost trimis în Italia cu bursă, vizitând Roma, Siena, Perugia, Assisi și Orvieto. După obținerea diplomei de profesor de desen s-a întors la Satu Mare, iar la sfârșitul anului a fost încorporat.
În 1904 a efectuat stagiul militar la Viena, unde a vizitat muzeele și a frecventat cursurile Academiei de Belle Arte; după demobilizare a predat ca profesor suplinitor la Huedin.
Între 1905–1906 a lucrat ca desenator tehnic și profesor suplinitor, devenind apoi profesor de desen la Liceul Regal Maghiar din Satu Mare (actualul Liceu „Mihai Eminescu”), unde a activat până în 1914.
În 1907 s-a căsătorit cu Irina Madzsar, cu care a avut trei băieți (Aurel, Augustin și Sabin).
A participat la Salonul din Budapesta din 1907, apoi anual, debutul fiind remarcat elogios de presă. În 1908 a publicat broșura Despre situația artistică și de artizanat a orașului nostru, iar în 1908–1909 a organizat la Satu Mare un curs de artă plastică pentru copii talentați.
Între 1911–1913 a beneficiat de o bursă a Ministerului Cultelor la Paris, unde s-a înscris la Academia Julian pentru pictură și a urmat cursurile de sculptură ale lui Paul Landovski.
A câștigat în mai multe rânduri premiul I pentru pictură și desen și, pentru susținere financiară, a prestat munci brute, inclusiv la docurile de pe malurile Senei. A călătorit pentru studii la Meissen (ceramică), Londra, Berlin, apoi la Madrid, Bruxelles, Düsseldorf, Köln, München, Amsterdam și Londra, obținând prelungirea bursei.
În 1913 a revenit în țară și a organizat o expoziție personală la Satu Mare cu lucrările realizate în străinătate.
În 1919 s-a alăturat mișcării revoluționare, a fost anchetat și a devenit președinte al sindicatului pe țară al profesorilor de desen.
În 1921, din inițiativa lui Emil Isac, a lui Ioan Thorma și a lui Aurel Popp, s-a organizat la Cluj expoziția Collegium Artificum Transilvanicorum, cu peste 80 de artiști; Aurel Popp a expus 32 de lucrări.
În 1922 a fost vizitat la Satu Mare de Nicolae Tonitza, relația transformându-se într-o prietenie susținută de o corespondență îndelungată; Tonitza a publicat în revista Artele frumoase un articol despre Aurel Popp. În aceeași perioadă, din cauza criticilor publice aduse statului, i-a fost anulată comanda pentru lucrarea Moartea lui Decebal (obținută inițial prin intervenția lui Octavian Goga).
Tot atunci a intrat în contact cu Colonia de pictură de la Baia Mare, de care s-a separat ulterior, retrăgându-se cu atelierul la Baia Sprie, unde s-au grupat în jurul lui pictori cu orientare avangardistă.
Între 1923–1927 a condus la Satu Mare atelierul de porțelanuri și olărie DAC (ulterior falimentar), perioadă în care a realizat lucrări de mari dimensiuni cu tematică socială și antimilitaristă.
În 1924 s-a înscris în Sindicatul Artelor Frumoase. A participat la Salonul oficial din București (1926) și a expus din nou la Salonul oficial (1927), lucrând la schițele Monumentului Unirii și la proiecte de picturi murale pentru Camera de Comerț din Timișoara (rămase în stadiu de proiect).
Din 1932 până în 1943 a mers în fiecare vară la Baia Sprie, unde a pictat peisaje. În 1933–1934 a fost numit profesor la Școala de Arte Frumoase din Timișoara și a executat busturile lui Vincențiu Babeș și I. G. Duca, dezvelite în 1934 la Timișoara.
Între 1933–1935 și-a construit atelierul din Satu Mare după proiect propriu. În 1935 a realizat Monumentul eroilor de la Lipova (dezvelit în 1936). În 1936, împreună cu Ioan Thorma, a organizat Congresul artiștilor plastici din Transilvania și Banat și a participat la concursul pentru monumentul memorandistului Vasile Lucaciu.
În 1946 a lucrat la un ciclu inspirat din viața muncitorilor forestieri din Țara Oașului. În 1948 a proiectat un monument dedicat lui Nicolae Bălcescu.
A participat la expoziția regională din Cluj și la expoziția artiștilor din Satu Mare (1949). În 1950 a început studii pentru compoziții dedicate unor personaje istorice din Ardeal: Gheorghe Doja, Horea, Cloșca și Crișan, Avram Iancu.
În 1954 a lucrat la restaurarea casei natale a lui Ady Endre și a realizat schițe pentru monumentul poetului; a participat la expoziția Pentru pace (Muzeul de Artă Cluj). A participat la expoziția regională din Baia Mare și la expoziția internațională de la Varșovia (1955).
În 1956 a întreprins o călătorie de documentare la Cluj și Aiud pentru o compoziție dedicată lui Horea și a participat la expoziția artiștilor plastici din Satu Mare. În 1958 i s-a conferit titlul de Artist emerit, titlu pe care nu l-a ridicat personal. În 1959 (sau 1960) a realizat o nouă călătorie de documentare la Cluj, Turda, Alba Iulia, Târgu Mureș, însoțit de nepoata sa Irina.
A fost distins cu titlul de Artist emerit al Republicii Populare Romîne la 15 mai 1957, „pentru merite deosebite în activitatea artistică, pedagogică, precum și în munca din alte domenii ale culturii”.
Postum, i-au fost dedicate expoziții retrospective la Baia Mare (1966) și Cluj (1968). În 1969 s-a deschis la Muzeul de Artă Satu Mare secția permanentă Aurel Popp.
Strada pe care a locuit și a creat în Satu Mare a fost redenumită „Aurel Popp” în anii ’70. Atelierul său (Satu Mare, str. Aurel Popp nr. 13), construit între 1933–1935, a fost preluat de Muzeul Județean Satu Mare, restaurat între 1998–2000 și inaugurat ca atelier memorial, integrat în circuitul muzeistic.
În 1999 Liceul de Artă din Satu Mare a primit numele Liceul de Artă Aurel Popp. În 2009, cu prilejul „Anului Cultural Aurel Popp”, a fost dezvelit bustul artistului la Satu Mare, iar la 31 martie 2010 a fost vernisată prima expoziție retrospectivă Aurel Popp la București, la Galeria Dialog, în ciclul „Restituiri și Mari repere ale artei românești”.
Căruță cu cai (1928) este o lucrare realizată de Aurel Popp, reprezentând o căruță încărcată, trasă de cai, surprinsă într-o compoziție dinamică.
„Cain” (ulei pe placaj) surprinde povara unei existențe apăsate, Aurel Popp transformând trupul aplecat într-o imagine a vinei, a suferinței și a însingurării.
„Autoportret” (1926, ulei pe carton) surprinde o prezență gravă și interiorizată, Aurel Popp modelând chipul prin tonuri întunecate și forme fragmentate, într-o meditație asupra propriei identități.
Știi mai multe despre Aurel Popp, pictor, sculptor, grafician? Spune și altora!