Emilia IACOB – pictoriță, artă decorativă
IACOB Emilia s-a născut la data de 29 octombrie 1929, în localitatea Roman, județul Neamț, și a încetat din viață la 9 iulie 1996, în București.
Formarea sa artistică s-a realizat în cadrul Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, unde a absolvit secția de artă decorativă, promoția 1959.
În anii de studiu a fost îndrumată de personalități marcante ale artei românești, precum Rudolf Schweitzer-Cumpăna, Gheorghe Labin și Paul Miracovici, influențe care se vor regăsi în rigoarea compozițională și în rafinamentul expresiei plastice din lucrările sale.
După absolvire, Emilia Iacob a desfășurat și o activitate didactică susținută, fiind profesoară la Liceul de Artă „Dimitrie Cuclin” și la Școala Populară de Artă, contribuind la formarea mai multor generații de elevi și tineri artiști.
„Natură statică”, ulei pe carton, prezintă o floare într-o sticlă, așezată lângă fereastră, într-o compoziție calmă realizată de Emilia Iacob.
Lucrările sale sunt alcătuite, în majoritate, din peisaje și naturi statice, genuri care i-au fost apropiate prin posibilitatea de a surprinde poezia locurilor și a lucrurilor, precum și lumina care le învăluie. Peisajele Emiliei Iacob se remarcă printr-un firesc al simplității, prin sinceritate și seninătate, având adesea caracterul unor confesiuni plastice, expresii ale stărilor sufletești trăite de artistă în fața naturii.
Un loc aparte în creația sa îl ocupă scenele de iarnă, descrise ca fiind deosebit de impresionante. Albul zăpezii, cu reflexe discrete de roz, casele, copacii și viețuitoarele sunt redate cu finețe și discreție, într-o materie picturală subțire, diluată, care uneori abia acoperă suprafața pânzei sau a cartonului.
Lucrarea „Iarnă la Galați”, deși de mici dimensiuni, este considerată un adevărat poem al nostalgiei și tristeții, al recluziunii celui care nu poate înfrunta gerul sau nămeții. În alte peisaje de iarnă, artista comunică însă și bucuria primei zăpezi, jocul copiilor și vibrația luminoasă a momentului.
În naturile statice, recuzita este sobră și atent aleasă: flori, fructe, obiecte, în special vase de ceramică, pahare, sticle sau cărți. Acestea sunt pictate cu o deplină știință a compoziției și cu o calmă trăire a culorii și a luminii, în spiritul tradiției artei românești.
În ultimii ani de viață, pictorița a fost preocupată și de realizarea unor portrete de copii. Modelele au fost câteva fetițe ale vecinilor săi de atelier, surprinse în culori calde, cu o sensibilitate aparte pentru candoarea vârstei, prospețimea și frumusețea lor firească.
Știi mai multe despre Emilia IACOB – pictoriță, artă decorativă? Spune și altora!