Emil ȘTEFĂNESCU, pictor
Emil Ștefănescu s-a născut la 3 martie 1899, în comuna Țigănești, fostul județ Tecuci, astăzi în județul Galați, și a încetat din viață în anul 1993, la Sibiu. Pictor, desenator și profesor, Emil Ștefănescu și-a legat cea mai mare parte a vieții și activității de Râmnicu Vâlcea, contribuind vreme de decenii atât la viața artistică a orașului, cât și la formarea prin desen a mai multor generații de elevi.
Formarea lui Emil Ștefănescu
Înainte de a urma o carieră artistică, Emil Ștefănescu a lucrat ca învățător în satul Căldărușa din județul Galați. A urmat apoi Școala de Arte Frumoase din București, pe care a absolvit-o în anul 1925.
Un rol important în formarea sa l-a avut contactul cu Colonia artistică de la Baia Mare, unul dintre centrele importante ale picturii în aer liber din această parte a Europei. Emil Ștefănescu a lucrat la Baia Mare în 1920, 1923, 1924 și 1926, experiență repetată care poate explica interesul constant pe care îl va manifesta ulterior pentru peisaj și pentru observarea directă a naturii.
După absolvirea Școlii de Arte Frumoase, în 1925, a fost repartizat ca profesor de desen la Gimnaziul din Zătreni. Doi ani mai târziu s-a stabilit definitiv la Râmnicu Vâlcea, oraș în care avea să desfășoare o îndelungată activitate pedagogică și artistică.
A predat desen și caligrafie la Seminarul Teologic „Sf. Nicolae”, apoi la Liceul „Alexandru Lahovari”, unde pentru o scurtă perioadă a îndeplinit și funcția de director, precum și la Școala Normală, Școala Pedagogică și Școala de Muzică.
Pictura lui Emil Ștefănescu
Emil Ștefănescu a practicat pictura de șevalet, desenul, acuarela și desenul în tuș și peniță, acordând o atenție deosebită peisajului. Valea Oltului și împrejurimile Râmnicului i-au oferit numeroase motive, iar o parte dintre lucrările sale au rămas în colecțiile unor instituții din Râmnicu Vâlcea și din alte localități din țară.
În creația sa, peisajul nu este tratat spectaculos, ci cu interes pentru atmosfera locului, lumină și raporturile dintre vegetație, arhitectură și spațiu. Drumurile, casele, bisericile și așezările se integrează firesc cadrului natural, păstrând adesea caracterul unei observații directe, apropiate de practica plein-air-ului deprinsă în anii formării.
Creația lui Emil Ștefănescu nu se limitează la peisaj. Portretul și natura statică completează imaginea unui pictor preocupat de genurile tradiționale ale picturii.
Emil Ștefănescu și viața culturală din Râmnicu Vâlcea
Activitatea lui Emil Ștefănescu nu s-a limitat la pictură și învățământ. Artistul era și violonist și a făcut parte din Orchestra semisimfonică a Râmnicului, participând la concursuri și spectacole.
Această dublă apropiere de artele plastice și muzică s-a continuat și în familia sa. Fiul său, Febus-Viorel Ștefănescu, născut în 1933 la Râmnicu Vâlcea, a devenit artist plastic și scenograf, iar fiica sa, Liliana-Olimpia Ștefănescu-Scagno, născută la 24 martie 1946 la Râmnicu Vâlcea, a urmat o carieră muzicală. Absolventă a Conservatorului din București, aceasta a activat ulterior în Italia și Elveția ca solist instrumentist și interpret de muzică de cameră.
„Portretul doamnei Olga” (ulei/carton, 56 × 47,5 cm) evidențiază, prin realism sobru și expresie calmă, un portret feminin realizat de Emil Ștefănescu.
„Natură moartă cu lalele” (1939, ulei pe carton, 45,5 × 61,5 cm) așază florile într-o compoziție amplă și elegantă, Emil Ștefănescu surprinzând bogăția cromatică a lalelelor și intimitatea obiectelor într-o atmosferă caldă, rafinată și ușor melancolică.
„Portret de tânără cu pălărie” surprinde figura feminină într-o lumină delicată și reținută, Emil Ștefănescu conturând eleganța interbelică prin profilul calm, pălăria florală și atmosfera intimă a interiorului.
„Mănăstirea dintr-un Lemn, Vâlcea” (1935, tuș-laviu pe hârtie, 26,5 × 36 cm) surprinde ansamblul monahal într-o perspectivă liniștită, Emil Ștefănescu redând prin linie fină și tonuri sobre atmosfera veche, discretă și contemplativă a locului.
„Peisaj rustic” (1934, ulei pe carton) evocă tihna satului printr-o compoziție luminoasă, cu drum, case și vegetație, Emil Ștefănescu surprinzând atmosfera rurală într-o notă caldă, calmă și discret nostalgică.
Expoziții
Emil Ștefănescu a participat la viața expozițională încă din anii de început ai carierei. Sunt documentate expoziții personale și colective desfășurate, între 1925 și 1937, la Galați, Craiova, Slatina, Râmnicu Vâlcea și Călimănești, urmate de participări la manifestări oficiale din București și Sibiu.
Un reper cert este participarea la Salonul Oficial de Pictură și Sculptură din 1944, una dintre manifestările importante ale vieții artistice românești din epocă. Emil Ștefănescu a fost prezent în secțiunea de pictură cu lucrarea „La pescuit”.
Opera sa a rămas strâns asociată spațiului vâlcean. Lucrările realizate de Emil Ștefănescu și de pictorul Constantin Iliescu în prima jumătate a secolului XX sunt evocate, aproape un secol mai târziu, ca parte a patrimoniului artistic păstrat de muzeul din Râmnicu Vâlcea.
În 1999, Muzeul de Artă din Râmnicu Vâlcea a readus în atenție creația celor doi artiști prin expoziția comemorativă „Restituiri – Constantin Iliescu – Emil Ștefănescu”, recuperând astfel o parte din contribuția lor la istoria picturii vâlcene.
Repere
- 1999 – Restituiri – Constantin Iliescu – Emil Ștefănescu, Muzeul de Artă, Râmnicu Vâlcea – expoziție comemorativă
- 1944 – Salonul Oficial de Pictură și Sculptură, București – lucrarea La pescuit
- 1925–1937 – expoziții personale și colective la Râmnicu Vâlcea, Călimănești, Slatina, Craiova și Galați
Prin activitatea sa de pictor și profesor, Emil Ștefănescu aparține generației de artiști care au contribuit la consolidarea vieții artistice locale în perioada interbelică și în deceniile următoare. Experiența Coloniei de la Baia Mare, practica picturii în aer liber și îndelungata legătură cu peisajul vâlcean au imprimat creației sale o identitate recognoscibilă, în timp ce activitatea didactică i-a prelungit influența dincolo de propria operă.
Știi mai multe despre Emil ȘTEFĂNESCU, pictor? Spune și altora!