Mircea Alexandru Muntenescu, grafician, pictor

Mircea Alexandru Muntenescu s-a nascut in data de 27 august 1951, la Bucureşti, si a incetat din viata in data de 06 august 2022.

A absolvit Liceul Tonitza în 1969, profesor fiindu-i Theodor Dan. La Academia de Arte din București (1974) i-a avut profesori pe Stelian Panţu, Sorin Dumitrescu şi Ion State. În anul 1978 a obţinut bursa U.A.P.

Pictorul Paul Gherasim l-a invitat la expoziţia STUDIU I, la Timişoara, în anul 1978. Au urmat expoziții împreună cu alți câţiva tineri la Hanul cu Tei, în 1978 şi 1979.

În 1980 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici. În 1982 a participat la JUGENDTRIENNALE, la Nürnberg și, tot în același an, a plecat pentru o documentare în artă în Siberia.

În anii optzeci s-a exprimat mai ales prin design grafic, creând ilustraţii de carte pentru copii, pentru care a fost și premiat. Expoziţie personală la Galeria Helios, Timişoara, în 1989, organizată de criticul Coriolan Babeți. În 1990 — bursă la Paris (F.E.I. EUROREENNE).

În anii 1980, a început să se concentreze pe grafica abstractă, în care a folosit o varietate de tehnici, inclusiv desenul cu creionul, penița sau acul, pictura cu guașă sau acrilic și colajele.

“Mă consider un artist european întors cu fața către Orient. Desenele mele sunt un demers artistic prin care încerc să discern eternul de efemer.” (Mircea Muntenescu)

În 1991, statul italian i-a oferit o bursă de studiu la Venezia. În anul 1994, Sorin Dumitrescu i-a organizat o expoziţie personală la Galeria Catacomba (M.N.A.R), Bucureşti.

În 2001, Simona Tănăsescu, Mihai Oroveanu şi Ruxandra Balaci l-au susținut în organizarea unei expoziţie personale în sala Rondă de la M.N.A.C. Expoziţie personală la Accademia di Romania, la Roma, în 2003.

În 2004 a participat la o expoziţie organizată de M.N.A.C. în Spania. În anul 2008 a devenit doctor în arte vizuale, îndrumător fiindu-i Gheorghe Achiţei.

În anul 2017 — expoziţie personală la ARCUB, Bucureşti, care a fost deschisă de Pavel Suşară şi Ilina Schileru.

„Veșnic nemulțumit de sine, avînd acea autoironie pe care artiștii adevărați o păstrează toată viața ca pe un bun de preț, maniac pînă la perfecțiune cu propriile imagini pe care le construiește pe colile albe, care i-au umplut viața, purtător în sînge de reverii cromatice și de linii frînte cu mare știință, Mircea Muntenescu nu e mai mult decît Mircea Muntenescu, adică meșteșugarul care sfințește albul pur al suprafețelor goale cu privirea și mîna, născînd compoziții cu oameni și animale, făcînd din aerul mișcător un cadru îmblînzit de ocruri și pete fumurii. Cînd îi ai în față lucrările, intri într-o lume ce te spală de imperfecțiuni, de vulgarități și de urîciune. Mircea Muntenescu dezvăluie prin desen acea frumusețe care te sperie cu magia ei. Cu greu își poate imagina cineva o alcătuire mai autentică de sensibilitate și cerebralitate, de entuziasm și luciditate, lehamite și seninătate, autoscopie dură, scepticism, rafinament şi ironie muşcătoare, ca la Mircea Muntenescu“ (Iolanda Malamen)