Gert FABRITIUS, grafician
Gert Fabritius s-a născut la București în data de 21 februarie 1940 într-o familie de sași transilvăneni. Este grafician, pictor și gravor format la Cluj-Napoca, cunoscut pentru xilogravurile, desenele și instalațiile sale dedicate condiției umane, mitului, memoriei și ideii de patrie.
Tatăl său a murit într-un accident aviatic înainte de nașterea lui, iar marele cutremur care a lovit Bucureștiul în noiembrie 1940 a afectat grav situația familiei. Mama sa a părăsit capitala și s-a întors împreună cu copilul în casa familiei din Sebeș, în Transilvania. Aici și-a petrecut Gert Fabritius copilăria, într-o perioadă marcată de război și apoi de transformările sociale și politice produse odată cu instaurarea regimului comunist.
Înclinația spre desen s-a manifestat foarte devreme. Parcursul său școlar nu a fost însă unul liniar: și-a întrerupt la un moment dat studiile pentru a urma o ucenicie ca pictor de firme și litere, experiență care l-a apropiat de desen, de semn și de relația dintre imagine și text. Și-a continuat ulterior pregătirea artistică, iar în 1961 a început studiile la Academia de Artă „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca, unde a studiat până în 1967. Pregătirea sa s-a concentrat asupra desenului și graficii, xilogravura devenind încă din acești ani unul dintre principalele sale mijloace de expresie.
Pentru lucrarea de diplomă, Gert Fabritius a realizat o serie de patru xilogravuri inspirate de romanul „E un pod pe Drina...” al scriitorului Ivo Andrić. Încă din această perioadă s-a conturat una dintre direcțiile care îi vor însoți întreaga carieră: întâlnirea dintre literatură și imagine. A colaborat cu publicația Tribuna din Cluj, unde texte de Franz Kafka au fost însoțite de gravurile sale.
După terminarea studiilor, Fabritius s-a întors la București. Din 1967–1968 a lucrat ca ilustrator de presă și carte, colaborând cu cotidianul german Neuer Weg, revistele Neue Literatur și Volk und Kultur, precum și cu Editura Kriterion. A realizat ilustrații pentru numeroase publicații și volume, dezvoltând o activitate importantă în mediul cultural german din România.
În 1970 a devenit referent cultural al Casei de Cultură „Friedrich Schiller” din București, devenind și director adjunct al instituției. Casa Schiller era unul dintre principalele centre ale vieții culturale de limbă germană din România. Fabritius a fost implicat în activitatea galeriei de artă a instituției, într-un mediu în care se întâlneau artiști, scriitori și intelectuali aparținând comunităților germane din România.
Anii bucureșteni i-au adus întâlniri importante cu scriitorii Immanuel Weißglas și Oskar Pastior, cu Gerhard Eike, cercetătoarea Roswith Capesius și jurnalistul Franz Heinz. Aceste relații intelectuale aveau să lase urme de durată în creația sa.
În același timp, libertatea sa artistică a devenit tot mai restrânsă. Unele lucrări au fost eliminate din expoziții, expoziții personale și manifestări culturale au fost împiedicate, iar numele său a fost eliminat din edițiile ulterioare ale unor cărți pe care le ilustrase. După o călătorie de studii în Republica Federală Germania, efectuată în 1972 la invitația Ambasadei Germaniei, artistul a fost chemat în repetate rânduri la interogatorii, iar creația sa a fost supusă cenzurii. În cele din urmă i-a fost interzisă exercitarea profesiei.
În această perioadă, artistul intrase și în contact cu HAP Grieshaber, una dintre personalitățile majore ale xilogravurii germane postbelice. Corespondența dintre cei doi și apropierea lui Fabritius de ambasadorul Republicii Federale Germania la București, Erwin Wickert, au atras suplimentar atenția autorităților comuniste.
În 1977, Gert Fabritius a participat, la invitația Târgului de Carte de la Leipzig, cu două volume la Expoziția Internațională de Artă a Cărții. În același an a părăsit România împreună cu soția sa, artista textilistă Eva Fabritius, și copiii lor, stabilindu-se în Republica Federală Germania. Ultimul său proiect realizat la București a fost ilustrarea volumului „Die Mausefalle” de Christian Morgenstern.
În Germania, Gert Fabritius și-a continuat activitatea ca artist independent și, din 1978, a predat arta la Heinrich-Heine-Gymnasium din Nellingen-Ostfildern. Stabilirea în Occident i-a permis să lucreze la scară mai mare și să dezvolte posibilitățile expresive ale xilogravurii, folosind prese proprii și realizând lucrări de mari dimensiuni.
În xilogravură a depășit tehnica tradițională, experimentând cu suprapuneri cromatice, colaje, intervenții picturale și blocuri de lemn transformate uneori în obiecte independente. În procesul de lucru a folosit inclusiv unelte mecanice, precum polizorul sau ferăstrăul cu lanț, imprimând suprafeței lemnului o energie gestuală puternică.
Figura umană a rămas centrală. În anii 1980 a realizat xilogravuri de mari dimensiuni cu personaje expresive, urmate de ample desene ale corpului uman. Suprapunerile, intervențiile cu cretă și culoare și libertatea gestului au îndepărtat lucrările sale de caracterul tradițional al gravurii multiplicabile, conferindu-le adesea statutul unor opere unicat.
Fabritius a abordat teme ale mitologiei antice și creștine, interpretându-le ca imagini ale condiției umane contemporane. Sisyphos, Minotaurul, Arca, Adam și Eva, scara, scaunul și moartea devin motive recurente, prin care artistul vorbește despre existență, exil, memorie, singurătate și căutarea unui loc căruia omul să-i poată aparține.
Legătura cu spațiul românesc reprezintă una dintre cheile importante ale operei lui Gert Fabritius. Bucureștiul este locul nașterii și al primei sale maturități profesionale, Sebeșul este spațiul copilăriei, iar Clujul este locul formării sale artistice. Experiența Transilvaniei multietnice și plurilingve a rămas prezentă în modul în care artistul a înțeles ulterior identitatea și apartenența.
Lucrări ale artistului se află în colecția Muzeului Național de Artă al României din București, iar în Germania opera sa este reprezentată și în colecția Muzeului Transilvănean din Gundelsheim.
Stilul artistic
Gert Fabritius nu s-a revendicat de la o școală artistică propriu-zisă și nici nu a urmărit deliberat un curent. Una dintre referințele intelectuale pe care le-a invocat este Albert Camus și ideea operei de artă ca expresie a revoltei, libertății și diversității.
Xilogravura constituie nucleul creației sale, dar artistul a extins permanent limitele acesteia spre desen, pictură, colaj, obiect și instalație. Lucrările sale sunt puternic figurative, expresive și adesea monumentale, iar corpul uman devine purtătorul unor întrebări despre fragilitate, identitate, moarte și apartenență.
Criticul Axel Feuß a plasat evoluția sa în contextul expresionismului german, subliniind totodată desprinderea lui Fabritius de modelul lui HAP Grieshaber și dezvoltarea unui limbaj autonom.
Una dintre formulările care sintetizează cel mai bine raportarea sa la propria biografie este: „Un călător își poartă întotdeauna patria cu el.”
Expoziții – selecție
2024 – Grafik, alături de Horst Janssen, Galerie Sievi, Berlin.
2022 – expoziție personală, Galerie per-seh, Lübeck.
2021 – O tempora, o mores!, Muzeul Bistrița, România.
2021 – O tempora, o mores!, Sibiu, România, în cadrul Festivalului Carl Filtsch.
2020 – Tagebuch- und Blatt-Auf-Zeichnungen eines Unbefugten, InterArt Galerie, Stuttgart.
2020 – Paare, Galerie per-seh, Lübeck.
2018 – HAP Grieshaber – Gert Fabritius. Biblische Geschichten – Parabeln des Gegenwärtigen, Museum im Kleihues-Bau, Kornwestheim.
2011 – Mythos Heimat – Heimat im Mythos, Donauschwäbisches Zentralmuseum, Ulm, realizată în colaborare cu Siebenbürgisches Museum Gundelsheim.
2009 – EbenBild, St. Leonhardskirche, Stuttgart.
2007 – Arche und Tod – Widerschein des Seins, Museum im Kleihues-Bau, Kornwestheim.
1997 – expoziție asociată acordării Lovis-Corinth-Sonderpreis, Kunstforum Ostdeutsche Galerie, Regensburg.
1990 – Intergrafik, Berlin.
1984 – Die Gruppe, Paris.
1977 – participare la Expoziția Internațională de Artă a Cărții, Leipzig.
De-a lungul carierei, Gert Fabritius a expus, între altele, la Regensburg, Leipzig, Darmstadt, Köln, Stuttgart, Göteborg, Valparaíso, Marburg, München, Cleveland, Berlin, Düsseldorf, Dresda și Frankfurt am Main.
Premii și distincții acordate artistului Gert Fabritius
2012 – Premiul Cultural al Sașilor Transilvăneni, Dinkelsbühl.
1997 – Lovis-Corinth-Sonderpreis, acordat în cadrul Kunstforum Ostdeutsche Galerie din Regensburg.
„Zieder Totentanz” (gravură, 2006) evidențiază contrastul cromatic puternic și expresivitatea figurativă în lucrarea semnată de Gert Fabritius.
„Suntem în aceeași barcă” (1998, tehnică mixtă peste xilogravură pe hârtie, coală aprox. 110 × 79 cm; 115 × 84 cm cu ramă) sugerează o solidaritate tensionată, Gert Fabritius transformând barca într-un semn al fragilității comune și al destinului împărtășit.
Știi mai multe despre Gert FABRITIUS, grafician? Spune și altora!