Dumitru DOBRICĂ, ilustrator și grafician
Dumitru DOBRICĂ rămâne o figură prezentă, dar puțin documentată, a graficii editoriale românești dedicate copiilor.
Reconstituirea biografiei sale presupune traversarea unui veritabil „deşert informativ”, numele său lipsind din Dicționarul artiștilor români contemporani al lui Octavian Barbosa și din cataloagele editate de ARTIS în anii 1980. Cu toate acestea, Dumitru DOBRICĂ este un artist care a marcat vizual copilăria mai multor generații prin ilustrațiile sale.
A debutat în 1952 în revista Licurici, unde i-a apărut una dintre primele ilustrații în numărul 21 (1 noiembrie 1952). A devenit apoi un colaborator constant al revistelor pentru copii, publicând desene în Arici Pogonici, Luminița și Șoimii Patriei. După 1989, a continuat activitatea în noua formulă a revistei Licurici, ajungând chiar redactor-șef pentru o perioadă.
În anii 1950, numele său apare și pe genericul unor filme de animație produse la Studioul București, în echipele de animatori ale peliculelor Ciuboțele ogarului (regia Iulian Hermeneanu), Lacătul minune (regia Matty Aslan și Jean Moraru), Șurubul lui Marinică (regia Ion Popescu-Gopo) și Tortul de ciocolată (regia Pascal Rădulescu). Ulterior, în 1966, a realizat pictura pentru filmul de animație color O poveste cu cântec (regia Horia Ștefănescu).
Stilul său grafic se caracterizează prin linii clare și compoziții ordonate, cu personaje simplificate, dar expresive, conturate cu o limpede precizie de desen tehnic. Ilustrațiile sale evită dramatismul sau sentimentul, mizând pe o claritate vizuală și o dinamică jucăușă, potrivită vârstei primei lecturi. În acest sens, universul său artistic devine o prelungire grafică a lumii jucăriilor, o formă de „joacă ordonată” transpusă pe pagină.
Activitatea editorială a lui Dumitru DOBRICĂ a fost extrem de prolifică, semnând ilustrații pentru numeroase volume apărute la Editura Tineretului, Editura Ion Creangă, Editura Ceres, Editura Politică și altele.
Dintre cele mai cunoscute lucrări se remarcă:
Balonul e rotund – Eugen Barbu (1956, Ed. Tineretului)
Punguța cu doi bani – Ion Creangă (1965, Ed. Tineretului)
Buzdurcă, cel născut dintr-o nucă – Irimie Străuț (1966, Ed. Tineretului)
Scufița Roșie – Elena Dragoș (1969, Ed. Tineretului)
Asediul – Radu Theodoru (1970, Ed. Ion Creangă, benzi desenate)
Puf-Pufos, aventurile unui iepuraș curajos – Petre Ghelmez (1971, Ed. Ceres)
Poezii pentru mici și părinți și bunici – Ion Serebreanu (1973, Ed. Ion Creangă)
Ce e tata? – Eugen Frunză (1974, Ed. Ion Creangă)
Matematică pe degete – George Filip (1974, Ed. Ion Creangă)
Țara lui Făt-Frumos – Gheorghe Tomozei (1976, Ed. Ion Creangă)
Fata din dafin și alte povești (1977, Ed. Ion Creangă)
Spală-tot – Kornei Ciukovski (1979, Ed. Ion Creangă)
Micii pictori vrăjitori – Victor Sivetidis (1981, Ed. Ion Creangă)
Leagăn de flori – Emilia Căldăraru (1988, Ed. Ion Creangă)
Abecedarul de zăpadă – Mircea Pop (1990, Ed. Ion Creangă)
Ghicitori pentru începători (1995, Ed. Junior)
Pe lângă acestea, a contribuit la numeroase manuale, cărți de colorat, volume educative și reviste care au circulat masiv în perioada 1950–1980, devenind o prezență familiară pentru publicul infantil.
În lipsa unei biografii detaliate, opera sa rămâne cel mai solid reper pentru identificarea unui artist care, prin consecvență și volum de lucru, a lăsat o amprentă vizibilă în istoria graficii românești pentru copii.
Știi mai multe despre Dumitru DOBRICĂ, ilustrator și grafician? Spune și altora!