Pál FUX, scenograf, artist plastic

05 aprilie 2026

Pál Fux, cunoscut și sub numele de Paul Fux, s-a născut la Salonta, județul Bihor, în data de 23 noiembrie 1922, și a încetat din viață la Ierusalim, în data de 5 februarie 2011.

Pictor, grafician, ilustrator, scenograf și creator de păpuși și decoruri, Fux a avut un parcurs artistic desfășurat între România și Israel, în care artele plastice s-au intersectat permanent cu teatrul, literatura și universul simbolic al tradiției biblice.

Formarea artistică a lui Pál Fux

Pál Fux s-a născut într-o familie evreiască din Salonta. A urmat școala primară evreiască din localitatea natală, continuându-și studiile la Oradea, la Liceul Evreiesc „Lipót Kecskeméti”.
Primele sale experiențe artistice importante sunt legate de mediul cultural orădean. Între 1937 și 1940, a studiat cu Imre Földes, conducătorul secției de grafică a Tipografiei Sonnenfeld, și cu pictorul și graficianul Leon Alex (Löwinger). Între 1940 și 1943, și-a continuat pregătirea la Budapesta, unde i-a avut ca profesori pe Sándor Bortnyik, fondatorul atelierului Műhely, apropiat de principiile Bauhaus, și pe Aurél Bernáth.
În 1943 a participat la prima sa expoziție colectivă, organizată la Budapesta.
Același an avea să-i schimbe radical viața. A fost înrolat într-un batalion de muncă forțată în Polonia, de unde a reușit să evadeze spre sfârșitul anului 1944. Revenit la Salonta, și-a găsit casa devastată. Tatăl său s-a întors din lagăr în primăvara anului 1945, însă ceilalți membri ai familiei pieriseră în Holocaust.
Experiența războiului și a pierderii va reveni, direct sau transfigurată, în dimensiunea dramatică și simbolică a creației sale. La Salonta, artistul a realizat două monumente comemorative dedicate victimelor Holocaustului, unul în fața sinagogii, celălalt în cimitirul evreiesc.

De la grafică la teatrul de păpuși

Între anii 1945 și 1955, Paul Fux a lucrat ca ilustrator de carte și grafician de presă, activând și în cadrul Tipografiei Sonnenfeld din Oradea.
Un capitol fundamental al creației sale începe însă în 1956, odată cu activitatea la Teatrul de Păpuși din Oradea, unde a lucrat până în 1972. A conceput decoruri, costume și păpuși, contribuind la dezvoltarea unui limbaj vizual modern al teatrului de animație.
Împreună cu regizoarea Ildikó Kovács, a experimentat noi modalități de expresie scenică, între spectacolele reprezentative numărându-se „Don Quijote” (1956) și „Pasărea albastră” (1965), după Maurice Maeterlinck. În 1969 a conceput și regizat Pantomime pentru păpuși, reunind personajele Don Quijote, Don Juan și Till Eulenspiegel.
În paralel cu teatrul, Pál Fux și-a continuat activitatea de pictor și grafician. În anii 1960 s-a afirmat ca una dintre prezențele originale ale mediului artistic orădean, participând la înnoirea limbajului plastic local.

Pictura și grafica lui Pál Fux

Creația sa se bazează pe sinteza formei, pe contururi ferme și expresive și pe reducerea imaginii la elementele sale esențiale. Portretele, peisajele, gravurile și compozițiile sale păstrează ceva din gândirea scenografului: imaginea este construită ca un spațiu tensionat, în care fiecare formă participă la sensul întregului.
În pictură, Fux a utilizat frecvent guașa și tempera într-o manieră glazurată, construind compoziții bine articulate, cărora culoarea le conferă o dimensiune lirică. În portrete accentua deliberat anumite particularități ale personajelor – ochii, culoarea părului, gesturile sau mișcarea –, urmărind expresivitatea mai degrabă decât reproducerea strictă a fizionomiei.
Artistul însuși își definea orientarea prin apropierea dintre Art Nouveau și suprarealism, asociere care explică atât caracterul decorativ și sinuos al unor compoziții, cât și apariția frecventă a simbolului și a metamorfozei.
Grafica ocupă un loc esențial în creația sa. Arborele, cercul, arcurile intersectate, figura umană transformată și opoziția dintre lumină și întuneric devin motive recurente, legate de memorie, destin și condiția umană.
Ilustrația de carte i-a permis să dezvolte acest limbaj simbolic în dialog cu literatura. A realizat interpretări grafice pentru texte de Tudor Arghezi, József Attila, William Shakespeare, precum și pentru Cantata Profana a lui Béla Bartók.
În 1986 a ilustrat o selecție din sonetele lui Shakespeare, în traducerea maghiară a lui György Faludy, pentru o ediție bibliofilă publicată de Editura Kriterion din Cluj. A realizat ulterior o amplă serie de miniaturi inspirate din Psalmi și Cântarea Cântărilor, precum și imagini pentru cele 154 de sonete shakespeariene.

Ierusalim și universul biblic

În anul 1972, Pal Fux a emigrat în Israel și s-a stabilit la Ierusalim. Orașul și universul spiritual al Țării Sfinte au deschis o nouă etapă în creația sa.
Temele Vechiului Testament, memoria, atemporalitatea, existența și moartea au devenit preocupări constante. Limbajul său a rămas profund expresiv, figurile fiind deseori deformate și integrate în construcții simbolice în care omul, animalul, semnul și textul se întrepătrund.
După stabilirea în Israel, artistul a expus la Ierusalim, Haifa, Tel Aviv și Jaffa, dar și la New York, Bogotá, Sydney, Zürich, Monte-Carlo și Washington.
Lucrările sale au intrat în colecțiile Muzeului Țării Crișurilor din Oradea, ale Israel Museum din Ierusalim și ale muzeului din Győr, precum și în colecții particulare din Statele Unite, Japonia și Europa.
Pál Fux a murit la Ierusalim în 5 februarie 2011, la vârsta de 88 de ani, și a fost înmormântat pe Muntele Măslinilor.
Memoria activității sale scenografice este păstrată la Oradea și prin Fux Fest, bienală de teatru de animație inițiată în 2013. În cadrul manifestării este acordat Premiul Fux pentru scenografie.

„Secretul” (ulei pe pânză lipit pe carton, 29 × 36 cm, semnat și datat dreapta jos, cu gri, „FUX, (19)76”) compune, în stilul lui Pal Fux, o scenă simbolică, cu accente misterioase și figuri stilizate.

„Amintiri din copilărie” (1974, creion pe pânză, 35,5 × 56 cm) evocă fragmentele memoriei ca într-un spațiu suspendat, Pál Fux construind o imagine delicată, onirică și profund legată de vulnerabilitatea copilăriei.

„Femeie în rochie albă” (ulei pe carton, 6 × 7 cm, semnată) opune fragilitatea siluetei luminoase unui univers interior întunecat și compact, Pál Fux construind o imagine miniaturală, enigmatică și intens simbolică.

„Femeie” (ulei pe pânză, 5 × 4 cm, semnată) transformă chipul feminin într-o apariție miniaturală și simbolică, Pál Fux construind o imagine decorativă, enigmatică și intens concentrată.

„O ecuație a timpului” (1974, ulei și creion pe carton lipit, 60,5 × 76 cm) deschide un spațiu oniric al semnelor și al trecerii, Pál Fux construind o compoziție simbolică, aerată și profund enigmatică.

„Personaj culcat sub un măr” (ulei pe carton, 6 × 7 cm, semnată) transformă odihna într-o scenă miniaturală cu aer oniric, Pál Fux concentrând fragilitatea trupului și prezența naturii într-o imagine intimă, simbolică și discret neliniștitoare.

„Nud cu un ochi” (ulei pe pânză, 6 × 8 cm, semnată) concentrează corpul și privirea într-o scenă miniaturală cu tensiune suprarealistă, Pál Fux construind o imagine enigmatică, senzuală și neliniștitoare.

„O familie” (ulei pe pânză, 6 × 8 cm, semnată) concentrează ideea de apropiere într-o compoziție miniaturală și simbolică, Pál Fux construind o imagine intimă, gravă și expresivă.

„O femeie și o zână” (ulei pe pânză, 6 × 8 cm, semnată) deschide o scenă miniaturală cu aer fantastic, Pál Fux construind o imagine enigmatică, delicată și încărcată de poezie onirică.

„Guașă pe hârtie” (guașă pe hârtie, 6 × 5,5 cm, semnată) concentrează un univers fragil într-o scenă miniaturală, Pál Fux construind o imagine delicată, enigmatică și poetică.

„Personaj culcat sub un măr” (ulei pe carton, 6 × 7 cm, semnată) transformă odihna într-o scenă miniaturală cu aer oniric, Pál Fux construind o imagine intimă, simbolică și discret neliniștitoare.

„Femeie din profil” (ulei pe pânză, 4,5 × 4,5 cm, semnată) concentrează chipul feminin într-un cadru miniatural cu atmosferă enigmatică, Pál Fux construind o imagine discretă, decorativă și încărcată de mister.

Nud culcat în gura unui leu (1974) – Pál Fux

„Nud culcat în gura unui leu” (1974, tehnică mixtă pe pânză cașerată pe carton, 16 × 22 cm) transformă vulnerabilitatea trupului într-o scenă suprarealistă de mare tensiune, Pál Fux construind o imagine simbolică, neliniștitoare și intens poetică.

Cuplu îmbrățișat sub un palmier – Pál Fux

„Cuplu îmbrățișat sub un palmier” (ulei pe pânză, 11 × 5 cm) transformă apropierea dintre două siluete într-o scenă miniaturală cu încărcătură simbolică, Pál Fux construind o imagine intimă, exotică și discret neliniștitoare.

Spectacol suprarealist cu zâne – Pál Fux

„Spectacol suprarealist cu zâne” (ulei pe pânză, 6 × 8 cm, semnată) comprimă imaginarul fantastic într-o scenă miniaturală, Pál Fux construind o imagine misterioasă, fragilă și intens poetică.

Nud, contrabas și acord de vioară – Pál Fux

„Nud, contrabas și acord de vioară” construiește o scenă austeră și simbolică, Pál Fux transformând muzica, corpul și spațiul arhitectural într-o compoziție enigmatică, tensionată și profund poetică.

„Femeie cu basma albă” (ulei pe pânză, 6 × 8 cm, semnată) concentrează profilul feminin într-o imagine miniaturală de mare intensitate, Pál Fux construind o compoziție enigmatică, austeră și profund expresivă.

Personaj și sculptură de nud feminin în peisaj (1974) – Pál Fux

„Personaj și sculptură de nud feminin în peisaj” (1974, ulei pe pânză cașerată pe carton, 15 × 10 cm) aduce împreună figura și obiectul într-o scenă simbolică suspendată, Pál Fux construind o imagine fragilă, enigmatică și discret suprarealistă.

„Personaj” (acuarelă pe hârtie, 4 × 4 cm, semnată dreapta jos) concentrează profilul feminin într-un cadru miniatural cu aer simbolic, Pál Fux construind o imagine delicată, enigmatică și rafinat decorativă.

„Figuri” (1962, ulei pe pânză cașerată pe carton, 44,5 × 39,5 cm) transpune siluetele într-un ritm geometric și expresiv, Pál Fux construind o compoziție modernă, tensionată și intens decorativă.

„Femeia pasăre” (acuarelă pe hârtie, 5 × 4 cm, semnată dreapta jos) transformă chipul feminin într-o apariție hibridă și simbolică, Pál Fux construind o imagine miniaturală, enigmatică și puternic decorativă.

Aluziile la scenă biblică (triptic) – Pál Fux

„Aluziile la scenă biblică” (1990, ulei pe pânză lipită pe carton, 45,5 × 114 cm) construiește un triptic cu tensiune spirituală și expresie dramatică, Pál Fux transformând simbolurile biblice într-o imagine intensă, gravă și tulburătoare.

„Don Quijote” (1976, ulei pe pânză, 30,5 × 23 cm) reinterpretează figura cavalerului rătăcitor într-o cheie simbolică și melancolică, Pál Fux construind o imagine expresivă, dramatică și încărcată de tensiune interioară.

„Triptic” (tehnică mixtă pe pânză cartonată, 76,20 × 111,76 cm) construiește o scenă fragmentată și tensionată, Pál Fux transformând structura în trei registre într-o compoziție simbolică, dramatică și încărcată de mister.