Curtea Domnească din Târgoviște, Dâmbovița
Curtea Domnească din Târgoviște a fost concepută ca un complex de edifcii care să servească atât ca centru al administraţiei ţării, cât şi ca locuinţă pentru domnitor, familia sa şi pentru numeroşii curteni și slujitori.
Acesta era locul în care se ţineau consfătuirile divanului, se efectuau judecăţile mai importante şi se eliberau actele cancelariei. Tot aici erau primiţi oaspeţii şi călătorii străini aflaţi cu diferite prilejuri prin Țara Românească.
După Câmpulung (Campolongo, sfârşitul secolului al XIII-lea) şi Argeş (Argyas, prima jumătate a secolului al XIV-lea), Târgoviştea a devenit, încă din a doua jumătate a secolului al XIV-lea (cca. 1368), curte domnească secundară, iar din primul deceniu al secolului al XV-lea reşedinţă principală a voievodului Mihail (cca. 1409-1420), fiul şi asociatul la domnie al lui Mircea cel Bătrân (1386-1418), domnul Ţării Româneşti (Maior Valachia).
Prima menţiune documentară a Curţii domneşti din Târgovişte se face în privilegiul din 1403, în care se arată că domnul îşi ia libertatea de a alege el mai întâi mărfurile pentru cerinţele casei sale din Târgovişte.
Evoluţia monumentelor curţii a avut loc în sensul unei lărgiri continue a spaţiului clădit şi a incintei, de fiecare dată executându-se lucrări de extindere şi transformare, în corelare cu tendinţa vârfurilor claselor dominante de a-şi adapta viaţa la noile condiţii ale epocii.
Monumentele ridicate în secolele XV-XVIII ce fac parte din complexul “Curtea Domnească” sunt următoarele:
• Palatul domnesc
• Turnul Chindiei
• Biserica Domnească Mare, ctitoria lui Petru Cercel
• Biserica Sfânta Vineri
• Casa doamnei Bălașa
• Biserica paraclis veche
• Baia domnească
• Foișorul