Cazinoul din Slănic-Moldova, Bacău - primul cazinou din România

Cazinoul din Slănic-Moldova a fost ridicat de către meșteri italieni și de pe Valea Slănicului în anii 1892-1894, în stilul Art Nouveau după planurile cunoscutului arhitect ieșean George Sterian, împreună cu H. Rick, din inițiativa arhitectului Nicolae Ghica-Budești, pe atunci efor al Epitropiei „Sf. Spiridon” din Iași.
Întrucât cazinoul a fost realizat în timpul domniei Regelui Carol I (1881-1914), care a susținut dezvoltarea stațiunilor românești pe modelul celor din străinătate, în multe imagini vechi acesta apare sub denumirea de ,,Casino Regal”.

Cele mai vechi cazinouri din România sunt în ordine, cele din Slănic-Moldova (1894), Vatra-Dornei (1898), Constanța (1910) și Sinaia (1912).
În Europa, cazinoul din Slănic-Moldova se află pe locul cinci, după cele din Veneția (Italia, 1638), Spa (Belgia, 1763), Baden-Baden (Germania, 1834) și Monte Carlo (Monaco, 1856).
Din 1948 în imobil funcționează Casa de Cultură.

Clădirea Cazinou a fost restaurată în perioada 1986 - 1989 pentru a i se reda forma inițială, fiind amenajată în totalitate a ca edificiu cultural-educativ.
Cazinoul are o suprafață construită de 1.847 mp și a făcut obiectul a numeroase licitații în ultimii ani, rămase fără rezultat, deși clădirea a fost reabilitată total în anii 1994 - 1995.