Dumitru și Ioana Mischiu – olarii de seamă ai Horezului

|
29 vizualizări

Născut în anul 1940 în Olari – Horezu, județul Vâlcea, Dumitru Mischiu provine dintr-o familie cu tradiție în meșteșugul olăritului, moștenind dragostea și priceperea pentru lut de la tatăl său. Un rol cheie în dezvoltarea meșterului în arta ceramicii decorative l-a avut unul dintre cei mai renumiți olari hurezeni, Ioniță Frigură, care l-a inițiat în decorarea ceramicii de Horezu.
Meșterul făurea piese cu caracter preponderent utilitar, însă bogat decorate în stilul specific ceramicii hurezene: „taiere” (Farfurii întnse), străchini, „ciorbalâce”, urcioare de diferite dimensiuni, căni de apă, oale de muls, cești pentru cafea sau pentru țuică, pușculițe, servicii pentru vin, scrumiere, glastre pentru flori etc.

Piesele ceramice erau ornamentate preponderent cu cornul și cu gaița. Motivele decorative preferate de meșter erau atât cele geometrice, cât și cele florale și astrale: melcul, spirala, valul, varga, zig-zagul, liniile drepte, punctele, rombul, steaua, altița, frunzele, bobocii, spicul grâului, pânza de păianjen, cocoșul, coada păunului etc.
Câmpurile ornamentale erau dispuse cu precădere circular, pe unele piese ornamentica fiind realizată din două sau trei registre decorative circulare, fiecare dintre acestea fiind compus din elemente ornamentale diferite.
Meșterul stabilea culoarea de fond a piesei, precum și elementele ce urmau să constituie registrul decorativ și nuanțele pe care urma să le folosească, transpunând, apoi, din memorie modelele imaginate pe piesele ceramice, aspect ce explică originalitatea creațiilor acestuia.

Dumitru și Ioana Mischiu – olarii de seamă ai Horezului

Piesele meșterului sunt caracterizate de simetrie, un bun exemplu în acest sens este imaginea dublă a Cocoșului de Horezu, piesele fiind decorate cu doi cocoși așezați față în față, având penele înfoiate, parcă gata de luptă. Această reprezentare a simbolului tradițional al Cocoșului de Horezu a fost gândită și realizată pentru prima dată de meșterul Mischiu, fiind, ulterior, transpusă de mai mulți olari hurezeni.
Unele dintre piesele reprezentative ale operei lui Dumitru Mischiu au intrat în patrimoniile mai multor muzee, dintre care amintim: Muzeul satului și de artă popular din București, Muzeul Brukenthal din Sibiu, Muzeul Golești, Muzeul județean din Râmnicu Vâlcea.

Creația meșterului a fost, de asemenea, răsplătită și cu premii obținute la variatele expoziții și concursuri la care a participat. Printre cele mai de seamă se numără premiul I la expoziția republicană de ceramică populară de la Pitești (1967), premiul I la expoziția bienală republicană de artă populară (1969), medalia de argint la Expoziția republicană de artă populară (1974), premiul III la Expoziția republicană de artă populară, artizanat și artă decorativă organizată la sala Dalles din București (1976) și premiul II al UCECOM (1978).
Alături de Dumitru Mischiu lucra și soția sa, Ioana Mischiu. La rândul ei fiică de olar, Ioana Mischiu a fost și este apreciată pentru propriile merite artistice, de asemenea premiate (premiul III la târgul „Cocoșul de Horezu” – 1967). Cei doi au avut și lucrări comune distinse cu premii, inclusiv premiul III la ediția din 1979 a prestigiosului Festival național „Cântarea României”.

Eu mă suiam de copil pe roată, mereu, cum ar fi ca la patru-cinci ani, nu puteam s-ajung la ea. Învârteam roata-ntâi, şi pe urmă puneam mâinile-acolo, pe pământ, să fac. Când să fac şi io mai bine, atunci începea roata să mai stea. Iar mă dam jos, iar învârteam. Când eşti mic nu poţi s-ajungi acolo, la roată. Io de mică am umblat cu pământ, că dacă am fost cu pământu’ în casă şi tăticu’ a lucrat şi el, noi eram mereu pe roată, ziceam că să facem şi noi oală, o cană, ce-o ieşi, acolo. Mie chiar mi-e drag, că dacă nu lucrez o zi, io sunt bolnavă. Nu ştiu, mi-a intrat în sânge meseria asta. Bine c-aţi venit acuma, că dacă veneaţi în vară poate mai rău îmi tremura mâna. Din ce trece timpu’, din ce îmi tremură mâna, nu ştiu ce naiba”, povestea, în 2014, Ioana Mischiu.

Munca celor doi olari a fost onorată și de Muzeul Naţional al Ţăranului Român, în cadrul celei de-a IV-a expoziţii din seria Portret / Atelier dedicată meşterilor bătrâni şi centrelor de meşteşuguri care mai sunt încă active sau sunt ameninţate de dispariţie. Între 20 martie și 8 mai 2014 operele meșterilor au putut fi admirate la Sala Foaier Muzeul Naţional al Ţăranului Român.
De asemenea, Atelierul Dumitru și Ioana Mischiu poate fi vizitat și în prezent, pe Strada Olari nr. 144 în Horezu, unde cei dornici de cunoaștere pot afla mai multe despre meșteșugul celor doi soți.

Merită să afli și despre

Sugestii: