Mănăstirea Stavnic, Iași - ruinele unei vechi vetre monahale
Mănăstirea Stavnic, aflată în localitatea Schitu Stavnic, comuna Voinești, județul Iași, datează din anul 1727. Așezământul a fost întemeiat de medelnicerul Constantin Cocoranul, care s-a călugărit ulterior sub numele de Calistru. După distrugerile provocate de cel de-al Doilea Război Mondial, mănăstirea a fost abandonată, iar viața monahală a fost reluată abia în anul 1993.
Revenită la viață după decenii de tăcere, mănăstirea readuce în peisajul colinar o chemare la rugăciune și așezare.
Istoricul Mănăstirii Stavnic
Deși tradiția amintește existența unei vieți monahale în aceste locuri încă din vremea lui Petru Rareș, schitul este atestat cu certitudine în prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Ctitorul său, medelnicerul Constantin Cocoranul, a ridicat aici un schit cu hramul „Vovidenia” (Intrarea în Biserică a Maicii Domnului), amplasat în mijlocul pădurilor din sudul Iașului.
În anul 1766, urmașii ctitorului au închinat schitul Mănăstirii „Sfântul Spiridon” din Iași, care a susținut financiar așezământul. În jurul schitului s-a dezvoltat treptat satul Schitu Stavnic.
Perioada cea mai dificilă a venit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, când biserica a fost bombardată și grav avariată, rămânând în picioare doar o parte dintre ziduri. După decenii de abandon, schitul a fost reînființat în anul 1993, iar din anul 2005 funcționează ca mănăstire autonomă.
Arhitectura Mănăstirii Stavnic
Cea mai valoroasă componentă a ansamblului este vechea biserică „Vovidenia”, ale cărei ruine se păstrează și astăzi. Edificiul avea un plan simplu, cu pronaos boltit semicilindric și naos prevăzut cu turlă. O a doua turlă se ridica deasupra pronaosului, iar urmele scării de acces sunt încă vizibile.
Fațadele erau decorate cu arcade oarbe și ocnițe în acoladă, iar ferestrele aveau ancadramente în arc trilobat. În interior se păstrează încă urmele unor elemente arhitecturale specifice epocii, inclusiv o gropniță amplasată în partea sudică a pronaosului. Chiar și în starea actuală, ruinele oferă o imagine sugestivă asupra arhitecturii monastice moldovenești din secolul al XVIII-lea.
Ansamblul Mănăstirii Stavnic este clasificat ca monument istoric și cuprinde ruinele bisericii „Vovidenia”, clădirile anexe și zidul de incintă. Valoarea sa patrimonială este dată atât de vechimea construcțiilor, cât și de raritatea monumentelor monastice păstrate în această stare de ruină controlată.
Documentele menționează existența unor obiecte de cult valoroase, între care o Evanghelie donată în anul 1728, un prologar din anul 1736 și un potir din anul 1819, mărturii ale vieții religioase desfășurate aici timp de secole.
Evenimente și legende la Mănăstirea Stavnic
Un moment definitoriu pentru istoria așezământului l-a reprezentat bombardarea bisericii în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Din vechiul lăcaș au rămas doar zidurile laterale, transformând Stavnicul într-unul dintre puținele exemple de ruină monastică istorică din județul Iași.
De asemenea, istoricul Nicolae Iorga și istoricul de artă Gheorghe Balș au consemnat existența și starea monumentului, contribuind la păstrarea memoriei sale istorice. Gheorghe Balș descria schitul drept „schitișorul nostru”, remarcând starea sa de degradare încă din anul 1933.
Hramul și pelerinaje la Mănăstirea Stavnic
Mănăstirea Stavnic este o mănăstire ortodoxă de călugări.
Vechea biserică a avut hramul Intrarea în Biserică a Maicii Domnului (21 noiembrie), cunoscut în tradiția populară și sub numele de Vovidenia. În prezent, hramul principal al așezământului este Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir (26 octombrie).
Cum ajung la Mănăstirea Stavnic
Din municipiul Iași se urmează DJ 248A către Voinești și apoi drumul comunal către satul Schitu Stavnic. Mănăstirea este amplasată pe un deal aflat la nord de localitate, într-o zonă liniștită, înconjurată de păduri și terenuri colinare.
Știi mai multe despre Mănăstirea Stavnic, Iași - ruinele unei vechi vetre monahale? Spune și altora!