Jacques Aved (Artă plastică, Pictori francezi) = Pictor francez născut în anul 1702 și decedat în anul 1766.Pictor francez născut în anul 1702 și decedat în anul 1766.
Nattier Jean-Marc (Artă plastică, Pictori francezi) = Pictor francez născut în anul 1685 și decedat în anul 1766.Pictor francez născut în anul 1685 și decedat în anul 1766.
Scarlat Ghica (Documente, Emitenţi) = Voievod fanariot al Moldovei, 1757-1758 şi al Ţării Româneşti, 1758-1761, 1765-1766. Cunoscut pentru lăcomia sa de bani.Voievod fanariot al Moldovei, 1757-1758 şi al Ţării Româneşti, 1758-1761, 1765-1766. Cunoscut pentru lăcomia sa de bani.
Alexandru Ghica (Documente, Emitenţi) = Voievod al Ţării Româneşti, 1766 - 1768. Mazilit de către turci pentru că a îngăduit recrutarea de oameni pentru armata rusă.Voievod al Ţării Româneşti, 1766 - 1768. Mazilit de către turci pentru că a îngăduit recrutarea de oameni pentru armata rusă.
Scarlat Ghica (Documente, Emitenţi) = Voievod fanariot al Moldovei, 1757-1758 şi al Ţării Româneşti, 1758-1761, 1765-1766. Cunoscut pentru lăcomia sa de bani.Voievod fanariot al Moldovei, 1757-1758 şi al Ţării Româneşti, 1758-1761, 1765-1766. Cunoscut pentru lăcomia sa de bani.
Santa Barbara (Artă decorativă, Şcoli și Ateliere) = Manufactură spaniolă de tapiserie, fondată de către Filip al V-lea la Madrid în anii 1720-1721 pentru a impulsiona industria fondată de către Filip al II-lea (1556-1598) în veacul al XVI-lea. Iniţial sunt ţesute piese în tehnica basse-lisse; din 1731 un specialist francez va fonda un atelier în tehn…Manufactură spaniolă de tapiserie, fondată de către Filip al V-lea la Madrid în anii 1720-1721 pentru a impulsiona industria fondată de către Filip al II-lea (1556-1598) în veacul al XVI-lea. Iniţial sunt ţesute piese în tehnica basse-lisse; din 1731 un specialist francez va fonda un atelier în tehnica haute-lisse. Producţie formată din piese inspirate din operele pictorilor italieni Rafael şi Guido Reni, transpuneri ale scenelor câmpeneşti din tablourile flamanzilor David Teniers I şi II, precum şi o serie de scene militare, după Filip Wouwerman. Suitele de tapiserii cele mai cunoscute sunt: "Vânătorile", cu armoariile regelui Filip al V-lea, "Istoria lui Telemac" şi "Istoria lui Don Quijote" - ultima după cartoanele pictorului Procaccini, ataşat curţii spaniole. Până către 1780 sunt reproduse frecvent modele anterioare, urmând ca în epoca domniilor lui Ferdinand al VI-lea (1713-1759) şi Carol al III-lea (1759-1788) să fie ţesute numeroase piese originale pentru castelele regale, unele cu fir de aur, ce rivalizează cu piesele similare ale manufacturilor omonime Gobelins şi Beauvais. Prosperitatea industriei madrilele de tapiserii datează până la sfârşitul veacului al XIX-lea, piesele cele mai însemnate fiind create după cartoanele pictorului Francisco Goya, numit pictor oficial al Manufacturii Santa Barbara. Acesta reprezenta scene populare tipic spaniole - adunări, dansuri şi jocuri. Cele 46 de modele create începând cu 1766 pentru Palatul Escorial de lângă Madrid se disting prin pitorescul subiectului şi printr-o gamă variată de culori vii. La începutul veacului al XIX-lea atelierul este grav avariat, nemaţesându-se decât tapiserii după modelele veacului precedent.vezi mai mult
Santa Barbara (Artă decorativă, Şcoli și Ateliere) = Manufactură spaniolă de tapiserie, fondată de către Filip al V-lea la Madrid în anii 1720-1721 pentru a impulsiona industria fondată de către Filip al II-lea (1556-1598) în veacul al XVI-lea. Iniţial sunt ţesute piese în tehnica basse-lisse; din 1731 un specialist francez va fonda un atelier în tehn…Manufactură spaniolă de tapiserie, fondată de către Filip al V-lea la Madrid în anii 1720-1721 pentru a impulsiona industria fondată de către Filip al II-lea (1556-1598) în veacul al XVI-lea. Iniţial sunt ţesute piese în tehnica basse-lisse; din 1731 un specialist francez va fonda un atelier în tehnica haute-lisse. Producţie formată din piese inspirate din operele pictorilor italieni Rafael şi Guido Reni, transpuneri ale scenelor câmpeneşti din tablourile flamanzilor David Teniers I şi II, precum şi o serie de scene militare, după Filip Wouwerman. Suitele de tapiserii cele mai cunoscute sunt: "Vânătorile", cu armoariile regelui Filip al V-lea, "Istoria lui Telemac" şi "Istoria lui Don Quijote" - ultima după cartoanele pictorului Procaccini, ataşat curţii spaniole. Până către 1780 sunt reproduse frecvent modele anterioare, urmând ca în epoca domniilor lui Ferdinand al VI-lea (1713-1759) şi Carol al III-lea (1759-1788) să fie ţesute numeroase piese originale pentru castelele regale, unele cu fir de aur, ce rivalizează cu piesele similare ale manufacturilor omonime Gobelins şi Beauvais. Prosperitatea industriei madrilele de tapiserii datează până la sfârşitul veacului al XIX-lea, piesele cele mai însemnate fiind create după cartoanele pictorului Francisco Goya, numit pictor oficial al Manufacturii Santa Barbara. Acesta reprezenta scene populare tipic spaniole - adunări, dansuri şi jocuri. Cele 46 de modele create începând cu 1766 pentru Palatul Escorial de lângă Madrid se disting prin pitorescul subiectului şi printr-o gamă variată de culori vii. La începutul veacului al XIX-lea atelierul este grav avariat, nemaţesându-se decât tapiserii după modelele veacului precedent.vezi mai mult
Marieberg (Artă decorativă, Şcoli și Ateliere) = Manufactură suedeză de porţelan şi faianţă localizată în apropierea oraşului Stockholm. A fost întemeiată de către Johann Eberhard Ludwig Ehrenreich între anii 1758-1759, fiind refăcută în urma incendiului din 1760. Îşi încetează activitatea la 1788. Produse: vase globulare, supiere, platouri. Color…Manufactură suedeză de porţelan şi faianţă localizată în apropierea oraşului Stockholm. A fost întemeiată de către Johann Eberhard Ludwig Ehrenreich între anii 1758-1759, fiind refăcută în urma incendiului din 1760. Îşi încetează activitatea la 1788. Produse: vase globulare, supiere, platouri. Colorit: verde smarald, roşu intens, negru şi violet. Epoci de creaţie: Ehrenreich, 1760-1766, caracterizată prin preeminenţa stilului rococo scandinav, nota caracteristică fiind redată de către forma de peşte, crab sau pasăre a butoanelor capacelor de vas; Berthavin, 1766-1769, caracterizată prin elemente decorative specific frabceze - cupidoni, flori graţioase, motive imprimate prin transfer, colorate negru, brun închis sau roşu; Sten, 1769-1784, carcaterizată prin fabricarea de vase în stil clasic, platouri cu bordură ajurată, chinoiseries şi figurine inspirate din personajele tablourilor lui Francois Boucher.
Mărci de producător: E cu o coroană deasupra (epoca Ehrenreich); B cu o coroană deasupra (epoca Berthevin); Sten şi dedesubt MB (Marie-Berg), ultima epocă.vezi mai mult
Sevres (Artă decorativă, Şcoli și Ateliere) = Manufactură franceză de porţelan întemeiată la 1738, activă şi în prezent. Primul atelier cunoscut este cel instalat în castelul dezafectat de la Vincennes de către doi lucrători veniţi de la Manufactura Chantilly: Gilles, sculptor, şi Robert Dubois, modelator, cărora li se adaugă faianţarii Francoi…Manufactură franceză de porţelan întemeiată la 1738, activă şi în prezent. Primul atelier cunoscut este cel instalat în castelul dezafectat de la Vincennes de către doi lucrători veniţi de la Manufactura Chantilly: Gilles, sculptor, şi Robert Dubois, modelator, cărora li se adaugă faianţarii Francois Gravant şi Humbert Gerin. Ei perfecţionează reţetele preparării pastei, a glazurii, a coloritului şi procedura de ardere, realizând statui în stil chinezesc şi Meissen alături de servicii de masă. La 1741 regele Ludovic al XV-lea le acordă un împrumut pentru cercetări, iar din 1745 monopolul fabricării porţelanului, privilegiu reînnoit la 1752, manufactura, devenită "regală", folosind peste 100 de lucrători. Mutată la Sevres, între Paris şi Versailles, la 1753, manufactura este patronată de către Doamna de Pompadour, favorita regelui. La 1768 sunt descoperite zăcăminte de caolin la Saint-Yrieix, alături de Limoges, fapt pentru care la Sevres este confecţionat porţelan dur, cu începere din 1769. Între 1757 şi 1766 la Sevres lucrează sculptorul Etienne Maurice Falconet, acesta realizând busturile unor personalităţi - cum ar fi cel al Doamnei de Pompadour - şi al unor grupuri de copii, similare porţelanului Meissen. Materialul folosit majoritar este porţelanul biscuit, sunt foarte rare piesele emailate. După 1792 Sevres devine o manufactură de stat odată cu abolirea monarhiei. Producţia sa cea mai abundentă fusese formată din vase de lux, servicii de masă, plăci ornamentale pentru mobilier, statui, în stil rococo (epoca lui Ludoc al XV-lea) şi neoclasic ( epoca lui Ludovic al XVI-lea), majoritatea producţiilor fiind menite unor utilizări domestice sau curţilor europene. Între 1800 şi 1847, sub conducerea mineralogului Alexandre Brogniart, la Sevres se renunţă la fabricarea porţelanului moale, mult prea greu de ars, în favoarea celui dur, fiind executate plăci decorative şi vase în stilul Primului Imperiu şi egiptean. După moartea lui Brogniart se reia fabricarea porţelanului moale. Sub direcţia lui Victor Regnault sunt introduse numeroase îmbunătăţiri tehnice, de pildă aplicaţiile de pastă. Sculptorul Auguste Rodin devine temporar colaborator al manufacturii. De-a lungul veacului al XIX-lea vor avea loc o serie de refome administrative şi ale concepţiei artistice. Din veacul următor sunt promovate rigorile Art-Nouveau-ului, apoi ale Art-Deco-ului, ale cărui forme geometrice sunt rafinate către 1925. În prezent sunt executate concomitent comenzi de stat şi particulare. Ornamentică: scene cu figuri, peisaje, motive vegetale, caboşon, reţea, verniculat. Colorit (realizat prin arderi la temperaturi înalte ale pieselor): roz Pompadour, tonuri de albastru, galben etc.. Piesele manufacturii au fost des imitate de-a lungul timpului. Mărci de producător de o mare diversitate, în funcţie de perioadă.vezi mai mult
Strasbourg (Artă decorativă, Şcoli și Ateliere) = Manufactură franceză de porţelan emailat şi de faianţă, activă între circa 1721 şi 1781. A fost fondată de ceramistul francez de origine olandeză Charles Francois Hannong, ale cărui ateliere vor fi deschise şi în oraşele Haguenau şi Frankenthal (ultimul în Pomerania). Munca îi va fi continuată de că…Manufactură franceză de porţelan emailat şi de faianţă, activă între circa 1721 şi 1781. A fost fondată de ceramistul francez de origine olandeză Charles Francois Hannong, ale cărui ateliere vor fi deschise şi în oraşele Haguenau şi Frankenthal (ultimul în Pomerania). Munca îi va fi continuată de către fiul său Paul şi fii celui din urmă, Joseph-Adam (Strasbourg şi Frankenthal) şi Pierre-Antoine (Haguenau). Fiecare dintre aceştia va imprima un caracter specific producţiei sale manufacturiere, după necesităţi. Charles Hannong produce platouri ovale şi octogonale, colorate albastru şi alb, similare stilistic producţiei atelierelor din Delft şi Rouen; Paul Hannong adaugă producţiei iniţiale caracterul specific stilului rococo şi producţiei atelierelor din Chantilly şi Meissen, motivele decorative preponderente fiind "indianische Blumen" şi garoafa. Apar tonuri de roşu carmin şi de verde pur, subliniate cu mult aur, în paleta coloristică. Joseph Hannong impune în creaţia sa stilul Ludovic al XVI-lea, piesele fiind împodobite cu flori formate din haşuri sau subliniate pe margini cu o linie neagră, alături de ghirlande. Apare în ornamentică şi motivul peisajului extrem-oriental. După 1766 apar în producţia atelierului de la Strasbourg statuetele, remarcabile calitativ, iar din 1752 piesele de faianţă, mult imitate de-al lungul secolului al XVIII-lea şi al perioadei moderne. Mărci de producător: H (Paul Hannong); monograma JH (Joseph Hannong); alte mărci neprecizate suficient de către surse.vezi mai mult
