Mănăstirea Dealu, Dâmbovița - necropola domnitorilor
Mănăstirea Dealu se află în comuna Aninoasa, satul Viforâta, și este atestată la 28 martie 1451; a fost un important centru cultural al tiparului în secolul al XVI-lea.
Necruțată de timp, dar bogată în memorie, vatra adăpostește mormintele unor domnitori ai Țării Românești. Ansamblul domină peisajul cu o sobră monumentalitate, amintind de rolul său spiritual și istoric.
Istoricul Mănăstirii Dealu
Prima mențiune documentară a așezării monahale datează din 17 noiembrie 1431, în timpul domniei lui Alexandru I Aldea, fiind probabil întemeiată de Mircea cel Bătrân. Forma actuală a mănăstirii se datorează însă domnitorului Radu cel Mare (1495–1508), care a reconstruit-o din temelie între anii 1499–1501. Construcția a fost terminată în timpul lui Vlăduț Voievod (1510–1512).
Dealu a fost nu doar o ctitorie domnească, ci și un important centru de cultură. Aici, călugărul sârb Macarie a instalat prima tiparniță din Țările Române, iar în 1508 a tipărit primul Liturghier. În secolele următoare, mănăstirea a fost un veritabil focar de artă, teologie și caligrafie, prin călugări precum Mihail Rusin și Matei al Mirelor.
Importanța spirituală a lăcașului se împletește cu destinul istoric al neamului românesc: aici s-a păstrat și se cinstește capul lui Mihai Viteazul, adus în 1601, iar pronaosul adăpostește mormintele lui Radu cel Mare și Vlad cel Tânăr (Vlăduț).
Mănăstirea a trecut prin numeroase încercări. Jefuită de oastea lui Gabriel Báthory în 1610, devastată de războaie și cutremure, a fost totuși mereu refăcută de domnitori iubitori de credință și artă, între care se numără Matei Basarab și Constantin Brâncoveanu, care au restaurat și înfrumusețat biserica.
În secolul al XIX-lea, Gheorghe Bibescu a refăcut incinta și a construit Turnul Clopotniță, iar în 1863 mănăstirea a fost secularizată. A urmat o perioadă în care a funcționat ca lagăr de prizonieri (1877–1878), școală de ofițeri, iar între 1912–1940, aici a fost Liceul Militar „Nicolae Filipescu”, unde a studiat și regele Mihai I. După cutremurul din 1940, complexul a fost aproape distrus, însă în perioada 1953–1959, sub purtarea de grijă a Patriarhului Justinian Marina, mănăstirea a fost refăcută complet și transformată în așezământ de asistență pentru clericii vârstnici. Din anul 1986 funcționează din nou ca mănăstire de maici, aflată astăzi sub oblăduirea Arhiepiscopiei Târgoviștei.
Arhitectura Mănăstirii Dealu
Biserica „Sfântul Nicolae”, unică supraviețuitoare din vechiul ansamblu, este unul dintre cele mai reprezentative monumente de arhitectură medievală din Țara Românească.
Construită din cărămidă placată cu piatră fățuită, are plan triconc și trei turle – una mare pe naos și două mai mici pe pronaos –, o inovație pentru epocă, ce accentuează verticalitatea și proporțiile zvelte ale edificiului. Decorul exterior, de o rafinată sobrietate, este structurat în două registre orizontale separate de un brâu median din piatră, motiv arhitectural care va deveni specific artei muntenești. Fațadele sunt ritmate de arcaturi oarbe și de ciubuce sculptate, iar materialele – piatră de Câmpulung și marmură – dau monumentului o noblețe aparte.
Soclul bisericii, înalt și puternic reliefat, conferă impresia de stabilitate și înălțare, simbolizând legătura dintre pământ și cer. Turlele, dispuse în volumetrie piramidală, sugerează ascensiunea spirituală către Hristos, fiind expresia plastică a ierarhiei divine.
Pictura originală, realizată în 1515 de Dobromir din Târgoviște, s-a pierdut, iar actuala pictură a fost refăcută în 1985 de arhimandritul Sofian Boghiu, într-un stil bizantin luminos și echilibrat.
În pronaos se află mormintele domnitorilor Radu cel Mare și Mihai Viteazul, cu sarcofage de marmură sculptate de Frederic Storck între anii 1912–1913. În apropiere se păstrează și mormântul lui Vlăduț Voievod.
Evenimente și legende la Mănăstirea Dealu
Tradiția locală leagă începuturile vetrei de domnia lui Mircea cel Bătrân, iar istoria consemnează refacerea grandioasă de către Radu cel Mare și instalarea aici, în 1508, a primei tiparnițe din Țările Române de către monahul Macarie. În 1601 a fost adăpostit capul lui Mihai Viteazul, devenind loc de pioasă cinstire și de identitate națională; cu câțiva ani înainte, la 9 iunie 1598, Mihai își depusese la Dealu jurământul de credință față de împăratul Rudolf al II-lea. În 1610, oastea lui Gabriel Báthory a jefuit și a profanat mormintele domnești, episod rămas în memoria locului ca „pustiirea de la Dealu”. Secolul XX a adăugat momente simbolice – dezvelirea Monumentului Eroilor (1925) și cutremurul din 1940, care a prăbușit turlele –, întărind aura de loc martor al suferinței și renașterii.
Hramuri și pelerinaje la Mănăstirea Dealu
Mănăstirea Dealu este o mănăstire de maici aflată sub ocrotirea Sfântului Ierarh Nicolae (hramul principal), iar paraclisul are hramul Acoperământul Maicii Domnului. Obștea monahală este formată din 31 de viețuitoare, care duc o viață de rugăciune și muncă, urmând rânduiala de obște. Mănăstirea Dealu rămâne una dintre cele mai importante necropole domnești ale României și un reper al istoriei culturale și arhitecturale, un loc unde liniștea monahală se împletește cu amintirea glorioasă a trecutului.
Cum ajung la Mănăstirea Dealu
Mănăstirea se află la 6 km nord de municipiul Târgoviște, accesul făcându-se pe un drum care urcă șerpuit până în vârful dealului.
Știi mai multe despre Mănăstirea Dealu, Dâmbovița - necropola domnitorilor? Spune și altora!