Mănăstiri și Schituri. Descoperă Vetrele monahale și Patrimoniul spiritual al României, prin povești și imagini care inspiră!

Mănăstirea Valea Mare, Covasna - vatra tânără de la poalele Carpaților

Mănăstirea Valea Mare din județul Covasna a luat ființă în anul 1998, odată cu revenirea părintelui Gheorghe Avram de la Mănăstirea Dervent.

Așezământul s-a născut din dorul de obște și rugăciune readus acasă de părintele Gheorghe Avram, așezând continuitatea spirituală într-un cadru tihnit al Ținutului Secuiesc.

Este un așezământ monahal de călugări, cunoscut pentru frumusețea bisericii sale de lemn în stil maramureșean și pentru evlavia credincioșilor din zonă.

Istoricul Mănăstirii Valea Mare

Ideea înființării mănăstirii a prins contur în anul 1994, când părintele Gheorghe Avram, stareț la Mănăstirea Dervent din Dobrogea, a primit binecuvântarea de a reveni în Episcopia Covasnei și Harghitei. Provenit dintr-o familie din Valea Mare, părintele Avram a dorit să zidească un așezământ monahal pe pământurile natale. Pe 10 septembrie 2000, Preasfințitul Episcop Ioan Selejan a sfințit locul viitoarei construcții. Prima biserică a ansamblului a fost ridicată din lemn, în stil maramureșean, de meșteri din Maramureș, Mihai Corjuc și familia sa, și sfințită în 1999. Ulterior, între anii 2000 și 2004, au fost construite chiliile, trapeza, arhondaricul, paraclisul de iarnă și biserica mare. În perioada 2004–2009, lucrările au continuat prin efortul viețuitorilor și al părintelui stareț, cu sprijinul credincioșilor, al Patriarhiei Române și al Ministerului Culturii. În 2009, pictura paraclisului a fost finalizată, iar în iunie același an a început pictura bisericii mari.

Mănăstirea are trei altare: bisericuța din lemn, paraclisul de iarnă și biserica mare – toate destinate slujirii Sfintelor Taine, potrivit rânduielilor monahale.

manastirea-valea-mare-covasna

Arhitectura Mănăstirii Valea Mare

Ansamblul monahal de la Valea Mare îmbină tradiția lemnului românesc cu sobrietatea arhitecturii muntenești. Bisericuța de lemn, de inspirație maramureșeană, este considerată o adevărată bijuterie, fiind ulterior recunoscută drept piesă de patrimoniu local.

manastirea-valea-mare-covasna

Biserica mare impresionează prin volumetrie, simplitate și echilibru. În incinta mănăstirii se află două heleșteie, un iaz pentru hrana obștii, un corp de chilii, trapeză, arhondaric și anexe gospodărești. Aleile pietruite și grădinile îngrijite întregesc atmosfera de pace și rugăciune.

Evenimente și legende la Mănăstirea Valea Mare

De-a lungul anilor, mănăstirea a fost gazda unor momente deosebite.
În 2003 a fost înmormântat în cimitirul mănăstirii unul dintre ctitori, inginerul Grigore Georgescu, iar în 2009, la hram, Preasfințitul Ioan Selejan i-a acordat părintelui stareț Gheorghe Avram rangul de arhimandrit. Tot în 2009, mănăstirea a avut bucuria vizitei Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, însoțit de ierarhi din țară și din străinătate.
După o viață de jertfă și slujire, părintele arhimandrit Gheorghe Avram a trecut la Domnul la 9 august 2011, fiind înmormântat în curtea mănăstirii.

manastirea-valea-mare-covasna

Un eveniment important a avut loc în 2025, când biserica mare a fost târnosită de Preasfințitul Părinte Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, împreună cu alți ierarhi.

Hramuri și pelerinaje la Mănăstirea Valea Mare

Mănăstirea este de călugări și poartă hramul Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătorit în fiecare an pe 24 iunie.
De asemenea, paraclisul de iarnă are hramul Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie).

Cu prilejul hramului, numeroși de pelerini se adună la Valea Mare,  pentru a participa la Sfânta Liturghie și la procesiunile specifice.
În prezent, obștea mănăstirii este alcătuită din șase viețuitori, sub îndrumarea părintelui stareț Ilie Bularca.

manastirea-valea-mare-covasna

Cum ajung la Mănăstirea Valea Mare

Mănăstirea se află în localitatea Valea Mare, județul Covasna, pe DJ121A, la circa 30 km de Sfântu Gheorghe și 7 km de Întorsura Buzăului.
Accesul este facil auto, drumul fiind asfaltat până aproape de incinta mănăstirii, aflată într-un cadru natural deosebit, între păduri și coline, la poalele Munților Întorsurii.