Mănăstirea Dervent, Constanța - una dintre cele mai sfinte vetre ale Dobrogei
Mănăstirea Dervent se află în satul Galița, comuna Ostrov, județul Constanța, și este legată de vechea cetate romană Dervent, atestând o vatră monahală străveche pe malul Dunării.
Numele evocă garnizoana antică și vadul de trecere; tradiția amintește de destrămarea cetății în veacul al XI-lea, dar și de statornicia rugăciunii care a renăscut locul. Este una dintre cele mai cunoscute mănăstiri din Dobrogea, renumită prin sfintele cruci tămăduitoare, prin icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și prin adânca ei legătură cu începuturile creștinismului pe pământ românesc.
Istoricul Mănăstirii Dervent
Tradiția spune că pe locul actualei mănăstiri au fost martirizați, în timpul împăratului Dioclețian (285–305), patru creștini ale căror nume nu s-au păstrat. Pe locul martiriului lor au rămas patru cruci de piatră, considerate sfinte și tămăduitoare. Cercetătorii cred că acești martiri ar fi putut fi printre creștinii Evagrius, Benignus, Cristus, Sive, Cresto, Arestus, Sinidia, Rufus, Patricius și Zosim, pomeniți în Acta Sanctorum.
Pe la anul 1036, o biserică de mănăstire existentă la Dervent a fost distrusă de pecenegi, odată cu cetățile Capidava și Dervent. Locul a rămas pustiu secole întregi, până după Războiul de Independență, când crucile au fost redescoperite în chip minunat de un cioban surdo-mut. La începutul secolului al XX-lea, protosinghelul Atanasie Negară a consemnat numeroase vindecări petrecute la aceste sfinte cruci „nepuse de mână omenească, ci crescute din pământ”.
În anul 1923, episcopul Ilarie Teodorescu al Tomisului a înființat mănăstirea pe terenul donat de familia Andreevici și Paraschiva Gheorghiu. În 1934, paraclisul care adăpostea crucile a ars din temelii, icoanele rămânând neatinse. Doi ani mai târziu, în 1936, s-a pus piatra de temelie a noii biserici, după planurile arhitectului N. Săndulescu. Biserica a fost sfințită în 13 septembrie 1942, iar stareț a fost numit părintele Elefterie Mihail.
Mănăstirea a fost închisă prin Decretul 410 din 1959, redeschisă abia în 1990 prin binecuvântarea aceluiași părinte Elefterie, care a trecut la Domnul la 12 mai 1990, fiind înmormântat în partea dreaptă a altarului. După o scurtă perioadă de reorganizare, obștea mănăstirii s-a refăcut sub conducerea ieromonahului Gheorghe Avram și, ulterior, a protosinghelului Andrei Tudor, actualul stareț.
Arhitectura Mănăstirii Dervent
Biserica mănăstirii, ridicată între anii 1936 și 1942, are un stil arhitectural tradițional românesc, cu influențe bizantine. Construcția este solidă, din zid, cu turle zvelte, iar interiorul este împodobit cu icoane și picturi care ilustrează istoria locului și jertfa sfinților martiri.
În curtea mănăstirii se află și paraclisul unde sunt păstrate cele patru cruci tămăduitoare, despre care se spune că „au crescut din pământ”.
În anul 2011, Înaltpreasfințitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, a pus piatra de temelie pentru o nouă biserică, închinată Sfântului Iachint de Vicina, primul mitropolit al Țării Românești, originar din aceste locuri.
Legende și evenimente la Mănăstirea Dervent
Tradiția locului leagă începuturile Derventului de activitatea Sfântului Apostol Andrei, cel care a adus creștinismul în Dobrogea. Se spune că patru dintre ucenicii săi – un preot și trei fecioare – au fost prinși și martirizați în cetatea Dervent pentru credința lor. Pe locul jertfei lor au crescut patru cruci de piatră cu puteri tămăduitoare, una pentru preot, în absida stângă a bisericii, și trei pentru fecioare, în fața altarului.
De-a lungul veacurilor, aceste cruci au fost venerate chiar și de necreștini. Tradiția locală amintește despre un turc, Ahmet Bei, care a păzit locul timp de secole, considerându-l sfânt. Fiul său, dorind să distrugă crucile, a murit subit, iar familia lui a fost lovită de nenorociri, fapt ce a întărit convingerea că locul este binecuvântat.
După Războiul de Independență, crucile au fost din nou redescoperite. Minunea s-a petrecut când un tânăr cioban surdo-mut, Ionica din Coslugea, dormind lângă o cruce, s-a trezit auzind pentru prima dată în viață, minune care a răspândit vestea despre puterea vindecătoare a crucilor.
Hramuri și pelerinaje la Mănăstirea Dervent
Mănăstirea Dervent este o mănăstire de călugări și are mai multe hramuri: Înălțarea Sfintei Cruci, Izvorul Tămăduirii, Cinstirea Sfintei Icoane a Maicii Domnului „Axion Estin” și Sfânta Cuvioasă Parascheva, prăznuită la 14 octombrie.
La aceste sărbători mari, mănăstirea devine loc de pelerinaj pentru credincioși din întreaga țară, care vin să se roage la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, păstrată în pronaos, și la sfintele cruci tămăduitoare. În timpul hramurilor, se oficiază procesiuni, privegheri de noapte și slujbe de tămăduire, atmosfera fiind una de profundă trăire duhovnicească.
Cum ajung la Mănăstirea Dervent
Mănăstirea Dervent se află în satul Galița, comuna Ostrov, județul Constanța, pe malul drept al Dunării, la aproximativ 20 de kilometri de granița cu Bulgaria. Se poate ajunge venind dinspre Ostrov, pe drumul care șerpuiește printre dealurile dobrogene. Complexul mănăstirii se zărește de la distanță prin turlele sale argintii și zidurile albe, care strălucesc în lumina soarelui.
Pelerinii pot găsi la Dervent găzduire și masă pentru o noapte, în arhondaricul mănăstirii, cu respectarea rânduielilor unui așezământ monahal. Locul este o oază de rugăciune, vindecare și liniște pentru sufletele însetate de pace.
Părintele Elefterie, Marele Ctitor al Mănăstirii Dervent
Arhimandritul Elefterie Mihail s-a născut pe 11 noiembrie 1900 în Leaskovo, Bulgaria, și a intrat în anul 1932 în Mănăstirea Balaciu, unde a fost călugărit în anul 1933. Din 1934, a fost trimis la Dervent pentru a-l ajuta pe starețul Anastasie Negară, iar în februarie 1938 a fost numit stareț.
Pe 2 februarie 1959, a fost scos din viața monahală de regimul ateist și a fost nevoit să lucreze la I.A.S. 9 Mai Tulcea. În toamna anului 1969, este reprimit în monahism și numit preot slujitor și duhovnic la Mănăstirea Agapia Veche. În 1985, este mutat la Mănăstirea Secu. Pe 2 februarie 1990, se reîntoarce și redeschide Mănăstirea Dervent și la 12 mai 1990 își dă sufletul cu pace în mâinile lui Hristos.
Părintele Elefterie, Marele Ctitor al Mănăstirii Dervent, a fost un preot și duhovnic râvnitor fiind un model pentru toți cei care l-au cunoscut.
Avea darul vindecării bolilor trupești, dobândit din tinerețe, reușind să vindece mulți bolnavi cu rugăciunea, cu postul și cu plante medicinale. Fiind foarte râvnitor pentru Hristos, era un mare postitor și rugător pentru lume și avea râvna și bucuria Sfintei Liturghii zilnice. Întrecea pe mulți cu înfrânarea, cu nevoința, cu rânduiala de chilie, cu smerenia și cu milostenia. Harisma omeniei inunda sufletul său, arătând lumii cum poate fi iubit și înțeles mai bine și mai ușor Dumnezeu prin dragostea de aproapele. Avea și darul postirii și al înainte-vederii.
Odihnește-te în pace, Preacuvioase Părinte Elefterie,
și roagă-te pentru noi către Preaîndurătorul Dumnezeu!
Știi mai multe despre Mănăstirea Dervent, Constanța - una dintre cele mai sfinte vetre ale Dobrogei? Spune și altora!