Castelul Rothschild din Ciutelec – Reședința aristocratică uitată a Europei
La începutul secolului XX, satul bihorean Ciutelec, din comuna Tăuteu, devenise un loc faimos printre bogaţii Europei. Nu datorită unui peisaj spectaculos, ci pentru că aici se ridicase un castel care a servit drept reşedinţă de vacanţă pentru cea mai bogată familie a continentului: Rothschild.
Localnicii din Ciutelec îl cunosc pe moșierul Alfréd von Wertheimstein doar din legende transmise de peste un secol. Născut în 1843, la Viena, într-o familie de evrei cu titlu nobiliar, acesta a fost ofițer în armata austro-ungară și a fost mutat la Oradea în perioada stăpânirii habsburgice.
Pasionat de vânătoare, în a doua jumătate a secolului XIX începe să cumpere terenuri în Ciutelec, la marginea pădurii. În 1885 ridică o casă mare pe domeniu și face donații importante: o casă parohială greco-catolică și un internat pentru școala confesională.
Primul copil al cuplului Alfréd și Maria Wertheimstein, Rózsika, născută în 1870 la Oradea, a fost o celebră jucătoare de tenis. Viața ei se schimbă radical la 37 de ani, când îl cunoaște pe Charles Rothschild, bancher englez din familia considerată încă din anii 1800 cea mai bogată din Europa.
Charles, pasionat de entomologie, a întâlnit-o pe Rózsika în Carpați, în timp ce „fugea după fluturi”. Fermecat de orădeancă, a venit rapid să-i ceară mâna, iar pe 6 februarie 1907 s-au căsătorit la Viena. Evenimentul a fost elogiat de London Times, dar a atras și atenția comuniștilor, care au plănuit incendierea sinagogii în timpul ceremoniei – atentat dejucat în ultimul moment.
După căsătorie, cuplul se mută la Tring, Anglia, unde li se nasc cei patru copii: Miriam, Elizabeth Charlotte („Liberthy”), Victor și Pannonica.
Dorind să-și ajute tatăl îndatorat și să aibă o casă proprie în Bihor, Rózsika îl convinge pe Charles să cumpere o parte din moșia familiei. Imediat după nuntă, cei doi încep ridicarea unui castel pe domeniul Wertheimstein.
Castelul Rothschild a fost finalizat în 1908, în stil baroc, după planurile arhitectului austriac Franz von Sotern. Clădirea avea:
- 3 niveluri: demisol, parter, etaj
- 25 de încăperi
- o sală de bal
- parc cu ulmi și flori rare, întins pe câteva hectare.
O legendă spune că Charles ar fi dorit ca pardoseala sălii de bal să fie acoperită cu monede austriece, dar Curtea de la Viena a refuzat, deoarece invitații ar fi „dansat pe chipul împăratului”.
Elemente vizibile și caracteristice:
- Turle semicirculare cu ferestre înguste dispuse în arc, specifice reședințelor baroce provinciale.
- Acoperiș complex, cu pantă mare, din țiglă roșiatică, integrat armonios cu lucarnele și volumele laterale.
- Fațade albe, curate, cu zidărie groasă, proporționată în stil baroc târziu.
- Ferestre ample la etaj, dispuse simetric pe corpul central.
- Un volum frontal impunător, cu intrare principală marcată de ancadramente simple.
- Șarpantă lată, caracteristică vilelor de vânătoare ale nobilimii austro-ungare.
Aspectul general indică o reședință elegantă, dar discretă, orientată mai mult către confortul aristocratic decât către monumentalitate.
Pe domeniul din Ciutelec, Charles și Rózsika au organizat petreceri fastuoase, primind aristocrați europeni. În vara anului 1937, presa nota că aici ar urma să-și petreacă vacanța Ducele și Ducesa de Windsor, unchiul și mătușa reginei Elisabeta a II-a.
S-au amenajat chiar și zone speciale pentru vizită, însă zvonul s-a dovedit ulterior nefondat – un „fake news” al epocii.
Localnicii povestesc o tragedie petrecută în 1914: baronul bavarez von Path, venit în vacanță cu soția sa de 18 ani, ar fi ucis-o pe aceasta și pe un muncitor cu care se îndrăgostise. Ducele ar fi dispărut, iar legenda spune că tânăra bântuie încă etajele castelului.
Despre ultimii ani ai Rózsikăi există două variante:
- una afirmă că s-ar fi ascuns în Bihor de naziști,
- alta, considerată mai plauzibilă, spune că nu a părăsit Londra după 1914.
Rózsika a murit în 1940, la vârsta de 70 de ani.
În 1948, castelul a fost confiscat de stat. Sătenii au luat tot ce au putut transporta: uși, mobilier, ferestre. A mai rămas doar:
- o sobă de teracotă
- blazonul familiei, pe fațadă.
Din 1952, castelul funcționează ca azil de bătrâni, aflat și astăzi în administrarea Consiliului Județean Bihor.
Spre deosebire de urmașii altor moșieri din Transilvania, familiile Rothschild și Wertheimstein n-au revendicat niciodată castelul, considerându-l – raportat la averea lor – „un grăunte de nisip”.
În 1992, o descendenta a familiei a vizitat discret castelul, a făcut câteva fotografii și a declarat că nu intenționează să revendice proprietatea.
Castelul Rothschild din Ciutelec este un monument încărcat de istorie și legende, martor al prezenței aristocratice europene în inima Bihorului. Deși astăzi îndeplinește o funcție socială modestă, clădirea rămâne un reper al trecutului nobil al regiunii, păstrând în zidurile sale ecoul unei lumi dispărute.
Știi mai multe despre Castelul Rothschild din Ciutelec – Reședința aristocratică uitată a Europei? Spune și altora!