Conacul (Cula) Budișteanu, Budeasa, Argeș
Cula Budișteanu se afla în incinta ansamblului Curții boierilor Budișteanu.
Prima etapă, ipotetică, de construcție a conacului – reședința boierilor Budișteanu – este atribuită, prin tradiție, căpitanului lui Mihai Viteazul, Pană ot Budeasa, 1598 (?).
A doua etapă, certă, datează din perioada 1762-1764, când marele armaș Șerban Budișteanu a refăcut vechea reședință. Acesta este nucleul istoric al casei, reședința fortificată, care poate fi asimilată funcțiunii de culă. În anul 1870, generalul Alexandru Budișteanu a reparat-o și i-a adus modificări.
În perioada 1922-1927, Dimitrie Budișteanu a extins conacul cu un corp important de clădire, dezvoltat către partea posterioară.
Conacul este alcătuit din corpul vechi, reconstruit în perioada 1762-1764, reparat și modificat în anul 1870 și din extinderea din perioada 1922-1927.
Corpul vechi, care poate fi asimilat funcțiunii de culă, are plan compact, dreptunghiular, cu accesul decroșat, amplasat pe latura de vest.
La parter se găsesc un hol cu scara de acces către etaj și o cameră de locuit.
Tot la parter, cu acces separat din exterior, se află pivnițele.
Repere istorice ale ansamblului
Satul Budeasa este menționat documentar în anul 1526, aceasta fiind cea mai veche atestare cunoscută a localității. Tradiția păstrează informația că în 1598, în vremea lui Mihai Viteazul, moșul Pană căpitanul ar fi ridicat primul conac al Budiștenilor, ale cărui ruine s-ar mai păstra în apropierea amplasamentului actual.
Ansamblul păstrează și mărturii mai vechi ale vieții comunității. În cimitirul satului se află o cruce datată 1647, ridicată de Ermie postelnicul, iar o altă cruce, datând din 1685–1686, provine din vechea biserică.
O tradiție locală leagă Budeasa și de șederea regelui Carol al XII-lea al Suediei, care s-a aflat la Pitești între 19 octombrie și 8 noiembrie 1714. Se spune că acesta ar fi fost găzduit și la Budeasa, unde existau două tainițe destinate ascunderii în caz de primejdie.
Familia Budișteanu apare constant în documentele secolului al XVIII-lea. În 1744 a murit Mirea Budișteanu, tatăl ctitorilor bisericii de zid, fiind înmormântat în vechea biserică de lemn. Piatra sa funerară a fost așezată la 9 martie 1749 de soția sa, jupâneasa Maria.
În perioada 1745–1746 este datat tunul turcesc care se afla odinioară în fața culei și care se păstrează astăzi la Muzeul Județean Argeș. La 10 iulie 1746, mitropolitul Neofit I al Ungrovlahiei vizitează Budeasa și amintește existența caselor boierești și a vechii biserici de lemn cu hramul Sfântul Dumitru.
Actuala casă boierească este ridicată în 1768, pe locul pe care îl ocupă și astăzi, constructor fiind marele armaș Șerban Budișteanu. La 18 septembrie 1775 este menționat și Răducanu (Radu) Budișteanu, mare vistier, fratele ctitorilor bisericii.
În 1796 este construită biserica de zid cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, ctitorită de Șerban armașul Budișteanu și Nicolae Budișteanu postelnic. Din patrimoniul culei făcea parte și un clavicord datat 1798, păstrat ulterior la conacul Golești.
Secolul al XIX-lea aduce numeroase transformări. Catagrafiile din 1808, 1824 și 1833 oferă informații despre localitate și biserică. După cutremurul din 1802, turla bisericii este refăcută în 1810, iar pisania actuală datează din 10 iunie 1824.
Între 1830 și 1840 sunt realizate portretele lui Ioniță Budișteanu și ale Zincăi Budișteanu, născută Socolescu, pictate de Ion Negulici și păstrate odinioară în culă. Din aceeași perioadă provin și piese de mobilier, precum masa din sufragerie, datată în jurul anului 1850.
Între 1858 și 1860, biserica este restaurată și repictată prin contribuția preotului Teodor, a Casandrei Budișteanu, a lui Dimitrie Budișteanu și a altor binefăcători.
În jurul anului 1870, generalul Alexandru Budișteanu repară cula, reconstruiește foișorul în forma actuală și îl împodobește cu stema familiei. Tot el redactează și un istoric al comunei, rămas în manuscris.
În perioada 1922–1927, inginerul Dimitrie Budișteanu realizează o amplă refacere a culei și adaugă aripa din spatele clădirii, modificând configurația inițială a monumentului.
Arhitectura culei
Cula Budiștenilor este alcătuită din parter și etaj și a fost construită în două etape. Nucleul inițial are un plan dreptunghiular, cu aproximativ 15,50 m lungime pe fațada principală și 11,50 m adâncime.
Parterul este ocupat de pivnițe și spațiile de acces. Ansamblul cuprinde gârliciul, pivnița mică și pivnița mare. Gârliciul este acoperit cu boltă în leagăn, iar pivnița mare prezintă aceeași soluție constructivă, fiind întărită prin două arce dublouri. Pivnița mică avea planșeu din grinzi de lemn și ascundea un canal căptușit cu cărămidă, accesibil printr-o trapă amplasată în pardoseala încăperii principale de la etaj, element interpretat ca posibil tunel de refugiu.
Tehnica de realizare a bolților este descrisă prin utilizarea unui cofraj din dulapi de stejar sprijiniți pe timpane și pe arcele dublouri, sistem care explică rosturile vizibile și astăzi între boltă și elementele de susținere.
La parter se află, de asemenea, accesul principal pe sub foișor, holul cu scara de onoare și sufrageria cu tavan din grinzi de lemn.
Foișorul actual este rezultatul intervenției din jurul anului 1870. Cercetările arheologice și urmele păstrate pe fațadă au demonstrat existența unui foișor mai vechi, mai amplu, care ocupa întreaga fațadă și masca actuala intrare în gârlici.
Etajul este organizat în jurul unei tinde centrale. Pe latura sudică se află salonul mare, care păstra până după 1948 un plafon bogat ornamentat, sasul și biroul-bibliotecă. Pe latura nordică sunt dispuse iatacul din colțul nord-vestic, cunoscut drept „camera bunicii”, un al doilea sas, camera de oaspeți și o debara. În plafonul sasului se găsește accesul către o tainiță. În trecut, o galerie de lemn lega iatacul bunicii de tindă și, posibil, de salon.
Intervențiile realizate între 1922 și 1927 au adăugat o aripă nouă, dezvoltată perpendicular pe nucleul vechi. Aceasta cuprinde la parter bucătăria, iar la etaj două dormitoare accesibile printr-o scară nouă și un foișor orientat către parc.
Restaurări și starea monumentului
Proiectul de restaurare elaborat în 1980 nu a fost finalizat integral. Sunt consemnate intervenții ulterioare asupra clădirii, printre care înlocuirea tâmplăriei originale a iatacului bunicii cu tâmplărie din PVC și geam termopan, modificare semnalată ca necorespunzătoare în raport cu valoarea istorică a monumentului.
Știi mai multe despre Conacul (Cula) Budișteanu, Budeasa, Argeș? Spune și altora!