Casă tradițională din Soveja, Vrancea (1927)
Această gospodărie tradițională provine din localitatea Soveja, situată la poalele Munților Vrancei.
Casa a aparținut lui Jingă Corneliu și a fost transferată în cadrul Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” în anul 1995.
Locuința a aparținut unei familii înstărite și reflectă o etapă de trecere de la arhitectura rurală tradițională către influențele urbane. Aspectul casei, organizarea interioară și elementele decorative evidențiază această influență, specifică începutului de secol XX în zona Vrancei.

Principalele ocupații ale locuitorilor din regiune au fost creșterea animalelor, lucrul la pădure și prelucrarea lemnului. Zona era cunoscută pentru meșterii specializați în realizarea șindrilei și a decorurilor traforate din lemn. Ca ocupații secundare erau practicate pomicultura și grădinăritul.
Descriere arhitecturală
Construită în anul 1927, dată marcată pe una dintre treptele scării din piatră, casa este ridicată pe o temelie din piatră fasonată. Pereții sunt realizați din lemn de esență tare, fiind ulterior tencuiți și zugrăviți.

Acoperișul este realizat în patru ape și este acoperit cu șită măruntă, specifică zonei montane și subcarpatice din Vrancea. Prispa închisă de pe fațada principală este susținută de șapte stâlpi din lemn și este decorată cu elemente traforate realizate manual.


Locuința este organizată în jurul unui antreu și cuprinde:
- salon;
- două camere;
- cămară;
- bucătărie;
- hol;
- beci cu tavan boltit;
- prispă pe două laturi ale casei.
Decorația traforată este prezentă la parapetul prispei, la pazii și la stâlpi, oferind construcției un aspect elegant și bine proporționat.
Interiorul păstrează mobilier de influență urbană, lemnăria vopsită în nuanțe deschise și țesături tradiționale dispuse conform obiceiului local.
Pereții camerelor din față sunt „îmbrăcați” cu textile decorative așezate în registre suprapuse: peretarele, zăvezile și adămaștile.


Elemente specifice
- gospodărie montană specifică zonei Vrancei;
- influențe de arhitectură urbană;
- temelie din piatră fasonată;
- pereți din lemn tencuiți și zugrăviți;
- acoperiș în patru ape cu învelitoare din șită;
- prispă închisă pe două laturi;
- stâlpi și parapet traforat din lemn;
- beci cu tavan boltit;
- interior decorat cu textile tradiționale vrâncene.
Casa din Soveja păstrează particularitățile arhitecturii tradiționale vrâncene de la începutul secolului al XX-lea, ilustrând îmbinarea dintre construcția rurală și influențele urbane ale perioadei.
Știi mai multe despre Casă tradițională din Soveja, Vrancea (1927)? Spune și altora!