Canton de drum din secolul al XIX-lea
Cantonele de drum au apărut ca urmare a dezvoltării și modernizării rețelei rutiere din România, fiind necesare pentru întreținerea și supravegherea drumurilor.
La sfârșitul secolului al XIX-lea s-a trecut la organizarea și construirea acestor cantoane, unde locuiau lucrătorii drumari responsabili de anumite porțiuni de drum.
Cantonele cu etaj, realizate în stil românesc, au fost proiectate de arhitectul Petre Antonescu pentru Ministerul Lucrărilor Publice. Aspectul lor era inspirat atât din arhitectura tradițională românească, cât și din locuințele rurale specifice zonelor de deal și de munte.
Descriere arhitecturală
Construcția reconstituită în cadrul Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” este realizată din zidărie de cărămidă și are acoperiș din țiglă.
Clădirea este organizată pe două niveluri și include o prispă parțială la fațada principală, susținută de stâlpi din lemn. Accesul la etaj se face printr-o scară exterioară amplasată lateral, element caracteristic acestor construcții administrative de epocă.
Parterul era destinat activităților curente legate de administrarea drumurilor, unele cantoane fiind prevăzute chiar cu stații telegrafice sau posturi telefonice model 1878.
Etajul era locuința de serviciu a lucrătorului drumar și a familiei sale.
Elemente specifice
- construcție administrativă pentru întreținerea drumurilor;
- proiect realizat în stil românesc de arhitectul Petre Antonescu;
- clădire cu două niveluri;
- zidărie din cărămidă;
- acoperiș din țiglă;
- prispă susținută de stâlpi din lemn;
- scară exterioară pentru accesul la etaj;
- spații administrative la parter;
- locuință de serviciu la etaj.
Cantoul de drum ilustrează transformările infrastructurii rutiere din România de la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul epocii moderne.
Știi mai multe despre Canton de drum din secolul al XIX-lea? Spune și altora!