Case vechi tradiționale din satele românești. Descoperă frumusețea și farmecul rural al României.

Salonul de dans din Aluniș, Prahova (1928)

În viața satelor de odinioară, saloanele de dans reprezentau spații importante pentru desfășurarea evenimentelor comunitare: nunți, botezuri, hore și alte sărbători locale.

Acest salon de dans provine din localitatea Aluniș, județul Prahova, și a fost transferat în cadrul Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti”.

Salonul de dans din Aluniș, Prahova (1928)

Construcția poartă numele „Salon Special de dans Dumitru Berbec” și este datată în anul 1928, informație inscripționată atât pe una dintre pietrele soclului prispei, cât și pe frontonul traforat al clădirii, alături de numele proprietarului.

Descriere arhitecturală

Salonul a fost construit pe tălpi de lemn așezate pe mici socluri din zidărie de piatră. Pereții sunt realizați din scânduri verticale de brad, montate pe un schelet din lemn.

Salonul de dans din Aluniș, Prahova (1928)

Acoperișul în două ape este acoperit cu tablă și este prevăzut cu două luminatoare, precum și cu un foișor de unde putea fi observat portretul ctitorului. O particularitate importantă a construcției este lipsa stâlpilor interiori de susținere, ceea ce permitea desfășurarea liberă a dansurilor și a evenimentelor comunitare.

Salonul de dans din Aluniș, Prahova (1928)

Planul construcției include:

  • salonul principal;
  • locul destinat tarafului;
  • prispă.

Fațada și prispa sunt decorate cu ornamente traforate și elemente din lemn strunjit, specifice arhitecturii decorative din zona Prahovei de început de secol XX. Turnulețele amplasate pe acoperiș accentuează caracterul aparte al construcției și transformă salonul într-o clădire reprezentativă pentru viața socială rurală.

Salonul de dans din Aluniș, Prahova (1928)

Salonul de dans din Aluniș, Prahova (1928)

Elemente specifice

  • salon comunitar destinat evenimentelor rurale;
  • construcție din lemn de brad;
  • pereți din scânduri verticale;
  • acoperiș în două ape cu învelitoare din tablă;
  • două luminatoare și foișor;
  • lipsa stâlpilor interiori de susținere;
  • prispă decorată cu traforaje și lemn strunjit;
  • fronton ornamental cu inscripții originale;
  • turnulețe decorative pe acoperiș.

Salonul de dans din Aluniș păstrează atmosfera vieții comunitare din satele prahovene ale începutului de secol XX și amintește de rolul central pe care aceste spații îl aveau în organizarea sărbătorilor și întâlnirilor locale.