Bordei tradițional din Drăghiceni, Olt (secolul al XIX-lea)
Bordeiul lui Ștefan Stanciu din satul Drăghiceni, județul Olt, este reprezentativ pentru zona etnografică a Romanaților. Datând de la începutul secolului al XIX-lea, construcția a fost transferată în Muzeul Satului în anul 1949.
Ca și bordeiul din Castranova, acest monument păstrează vechi tehnici constructive specifice locuințelor semiîngropate din sudul României.
Prin forma sa, prin materialele utilizate și prin organizarea spațiului interior, bordeiul oferă o imagine asupra modului de locuire caracteristic câmpiei Romanaților în secolul al XIX-lea.
Locuința este realizată într-o groapă excavată și hidroizolată prin foc. Pereții exteriori sunt construiți din blăni masive de stejar, numite local „pidvoare”, care căptușesc marginile gropii.
Pereții interiori, denumiți „primezi”, sunt zidiți din cărămidă. În structura lor sunt încastrate furci puternice care susțin grinda principală a construcției.
Acoperișul este în două ape și are șarpanta realizată din spintăcături de stejar cioplite cu barda, numite „mârtaci”. Peste aceasta au fost așezate succesiv straturi de trestie, pământ și paie.
Intrarea în bordei este încadrată de un portal decorat cu motive arhaice. Se remarcă frânghia răsucită, cercul solar, rozetele și cele două capete de cal sculptate, elemente cu rol protector întâlnite frecvent în ornamentica populară din sudul țării.
Planul bordeiului are forma literei „L” și cuprinde trei încăperi: gârliciul (spațiul de acces); bucătăria sau camera „la foc” și camera de locuit.
În bucătărie se află vatra liberă cu horn și soba oarbă. Acesta era spațiul principal destinat pregătirii hranei și activităților zilnice.
Camera de locuit reprezenta încăperea destinată odihnei și vieții familiale, fiind separată de zona focului.
În jurul vetrei sunt dispuse obiectele necesare pregătirii și servirii hranei: testul pentru copt pâinea, pirostriile, frigările, căucelele pentru apă și covata pentru frământatul aluatului.
Se păstrează, de asemenea, recipiente pentru lichide realizate din materiale naturale, numite „tiugi”, precum și o masă joasă rotundă însoțită de scaune din lemn.
Camera de locuit are două paturi dispuse în unghi drept, construite din scânduri cu picioarele fixate direct în podeaua de pământ. Pe acestea sunt așezate lăzi de zestre decorate cu motive geometrice și țoluri groase din cânepă viu colorate.
Printre obiectele specifice se remarcă „oblămnicul”, un obiect gospodăresc în formă de colac, purtat pe cap pentru a facilita transportul vaselor sau al greutăților.
Ansamblul gospodăresc cuprinde: bordeiul și fântâna cu cumpănă.
Aceste elemente completează imaginea unei gospodării tradiționale specifice zonei Romanaților.
Elemente specifice
* locuință semiîngropată de tip bordei;
* groapă excavată și hidroizolată prin foc;
* pereți exteriori din „pidvoare” de stejar;
* pereți interiori („primezi”) din cărămidă;
* acoperiș în două ape;
* șarpantă realizată din „mârtaci”;
* învelitoare din trestie, pământ și paie;
* portal decorat cu rozete și simboluri solare;
* capete de cal sculptate cu rol protector;
* plan în formă de „L”;
* gârlici de acces;
* vatră liberă cu horn;
* podea de pământ;
* lăzi de zestre decorate geometric;
* oblămnic pentru transportul vaselor.
Bordeiul din Drăghiceni reprezintă una dintre cele mai interesante locuințe tradiționale păstrate în Muzeul Satului. Construcția ilustrează un mod de locuire adaptat condițiilor de câmpie și păstrează tehnici constructive foarte vechi.
Prin structura sa semiîngropată, prin organizarea spațiului și prin ornamentica portalului de intrare, bordeiul oferă o imagine autentică asupra vieții rurale din Romanați în secolul al XIX-lea.
Știi mai multe despre Bordei tradițional din Drăghiceni, Olt (secolul al XIX-lea)? Spune și altora!