Casă evreiască din Poienile Izei, Maramureș (1860)
Localitatea Poienile Izei, atestată documentar în anul 1430, este situată în inima Maramureșului, în apropierea lanțului muntos Oaș–Gutâi–Țibleș. Populația satului era formată majoritar din români, alături de care au conviețuit și alte etnii, între care și evreii.
Ocupațiile principale ale locuitorilor erau creșterea animalelor și pomicultura, agricultura fiind practicată la scară mai redusă, în special prin cultivarea porumbului.
Casa lui Petreuș Vasile din Poienile Izei, construită în anul 1860 și transferată în cadrul Muzeului Național al Satului „Dimitrie Gusti” în anul 2011, a aparținut unui membru al comunității evreiești din localitate. Comunitatea număra 185 de evrei la recensământul din 1910 și 159 în anul 1930.
Descriere arhitecturală
Gospodăria este alcătuită din casă și șură cu grajd. Locuința este așezată pe un soclu din piatră și este construită integral din bârne de brad, tencuite la interior cu lut și apoi văruite.
Sub încăperea principală se află o pivniță boltită, iar acoperișul în patru ape este acoperit cu draniță, specifică arhitecturii tradiționale maramureșene.
Planul casei include:
- pivniță;
- tindă în formă de „L”;
- cameră curată;
- cameră de locuit;
- cămară;
- „miserniță” — spațiu destinat sacrificării animalelor și tranșării cărnii în vederea vânzării.
În cele două camere se păstrează obiecte de cult iudaic, mobilier datând din perioada interbelică și obiecte de uz casnic și gospodăresc. În cămară, proprietarul ținea băuturile alcoolice pe care le vindea sătenilor.
Viața familiei
Familia ultimului proprietar al gospodăriei era alcătuită, în perioada interbelică, din patru membri: Strul Wiesel, capul familiei, soția acestuia și cele două fete ale lor.
Pe lângă producerea și vânzarea „rachiului” din mere sau prune, familia deținea aproximativ 150 de oi, iar din lâna acestora confecționa căciuli. Cele două fiice lucrau la mașina de cusut pentru oamenii din sat.
Gospodăria ilustrează astfel conviețuirea comunităților evreiești și românești din Maramureș și integrarea ocupațiilor comerciale și meșteșugărești în viața satului tradițional.
Elemente specifice
- gospodărie evreiască din Maramureș;
- casă construită integral din bârne de brad;
- soclu din piatră;
- acoperiș în patru ape cu draniță;
- pivniță boltită;
- tindă în formă de „L”;
- spațiu special destinat sacrificării animalelor („miserniță”);
- obiecte de cult iudaic păstrate în interior;
- mobilier și obiecte gospodărești interbelice.
Gospodăria evreiască din Poienile Izei păstrează particularitățile arhitecturii tradiționale maramureșene și oferă o imagine rară asupra vieții comunităților evreiești din satele nordului României.
Știi mai multe despre Casă evreiască din Poienile Izei, Maramureș (1860)? Spune și altora!