Mihail CAFFÉ – arhitect al construcțiilor tipizate, profesor
Mihail CAFFÉ s-a născut la 31 august 1924, în localitatea Țintea, lângă Ploiești, și a încetat din viață la 27 octombrie 2016, la București.
A fost arhitect, profesor universitar și cercetător, personalitate de prim rang a arhitecturii românești din a doua jumătate a secolului XX. Activitatea sa a îmbinat cercetarea teoretică, proiectarea practică și formarea generațiilor de arhitecți, fiind distins cu Premiul „Opera Omnia” al Anualei de Arhitectură din București (2000) pentru întreaga carieră.
După studii de pictură la Colegiul pentru Studenți Evrei M. Onescu (1942–1944), în clasa profesorului M. H. Maxy, Mihail Caffé s-a orientat către arhitectură, urmând cursurile Școlii Superioare de Arhitectură între 1944–1950, devenind arhitect diplomat în 1951.
În 1963, a obținut titlul de Doctor în Arhitectură, confirmând o carieră academică solidă. A activat ca profesor la Institutul de Arhitectură „Ion Mincu” din București între 1953 și 2005, fiind îndrumător de proiecte, diplome și doctorate, și ulterior profesor la Universitatea „Spiru Haret” (2005–2013).
Educație, Formare și stil arhitectural:
Format într-o perioadă marcată de politica de construire a locuințelor sociale, Mihail Caffé a fost un promotor al arhitecturii funcționale și al construcțiilor tipizate. În cadrul Institutului de Proiectare pentru Construcții Tipizate (IPCT), a elaborat numeroase studii și proiecte experimentale, reușind să îmbine economia de spațiu cu confortul funcțional.
A acordat o atenție deosebită relației dintre tehnologie, locuire și context urban, iar în ultimele decenii de activitate a explorat arhitectura contemporană de vilă și de mic ansamblu rezidențial.
Activitate profesională (afilieri, poziții administrative, comisii):
- 1953–2005 – Cadru didactic, Institutul de Arhitectură „Ion Mincu”, București (îndrumător de proiecte, diplome, doctorate);
- 1956–1970 – Arhitect în cadrul IPCT, realizând proiecte pentru locuințe tipizate și studii de comportare în exploatare;
- 1975–1985 – Coordonator de proiecte pentru cămine de bătrâni și construcții sociale în București;
- 2005–2013 – Profesor la Facultatea de Arhitectură – Universitatea Spiru Haret, București;
Membru al Uniunii Arhitecților din România și participant la numeroase cercetări aplicate și lucrări publicate în domeniul arhitecturii locuirii.
Activitate științifică:
- 1959–1970 – Studii privind „Comportarea în exploatare a locuințelor tip”;
- 1965 – Blocuri P+9 cu garsoniere (colaborare cu arh. Gh. Negreanu, V. Petrovici ș.a.);
- 1966–1970 – Studiu „Orientarea construcțiilor de locuințe” (colaborare cu arh. T. Niga, A. Florian, M. Laurian, W. Juster ș.a.);
- 1978 – „Modularea și dimensionarea de elemente pentru locuințe” (colaborare cu arh. M. Alifanti, A. Florian, D. Hardt, C. Niculiu ș.a.).
Lucrări de arhitectură:
Proiecte realizate:
- 1956–1970 – Serii de locuințe tipizate P+1, P+4, P+8–10, în cadrul IPCT (cca. 20 de serii);
- 1965 – Blocuri de locuit P+9 cu garsoniere (proiect tip);
- 1975–1985 – Cămine de bătrâni pe str. Sevastopol, str. Jimboliei și str. Ghica Tei, București (în colaborare cu arh. D. Hardt);
- 1986 – Monumentul comemorativ al Holocaustului;
- 1993 – Vilă pe str. Primăverii, București;
- 1996 – Imobile de birouri și locuințe, str. Vasile Lascăr nr. 42–44 și str. General Praporgescu nr. 5, București;
- 1998 – Vilă pe str. Jean Monet, București;
- 2002 – Vilă în Predeluț, Bran;
- 2003 – Vilă pe str. Verdi nr. 11, București;
- 2009 – Vilă în Brașov.
Premii și distincții:
- 1965 – Premiul CSCAS pentru proiectul Blocuri P+9 cu garsoniere;
- 1975 – Mențiune UAR pentru Orientarea construcțiilor de locuințe;
- 1978 – Premiu UAR pentru Modularea și dimensionarea de elemente pentru locuințe;
- 1987 – Mențiune UAR pentru lucrarea Locuința contemporană;
- 2000 – Premiul „Opera Omnia”, Anuala de Arhitectură București;
- 2004 – Ordinul Meritul Cultural, în grad de Ofițer.
Moștenire arhitecturală:
Profesorul Mihail Caffé a reprezentat o punte între practica arhitecturii sociale și cea a creației individuale. Prin activitatea sa din cadrul IPCT, a contribuit decisiv la standardizarea locuinței românești, iar ca profesor a format zeci de generații de arhitecți.
Stilul său sobru, dar profund funcțional, și preocuparea pentru modul în care omul locuiește spațiul au făcut din Caffé un reper moral și profesional al arhitecturii românești postbelice.
Știi mai multe despre Mihail CAFFÉ – arhitect al construcțiilor tipizate, profesor? Spune și altora!