Sterie BECU – arhitect al edificiilor religioase și promotor al stilului neoromânesc
Sterie Becu s-a născut în 1882, la Perivole, în Macedonia, și a încetat din viață în 1970, la Arad.
A fost arhitect român, absolvent al Școlii Superioare de Arhitectură din București (1915), activ atât în administrația publică, cât și în proiectarea și restaurarea monumentelor de cult. A promovat arhitectura neoromânească și bizantină în construcțiile ecleziastice și publice, fiind recunoscut pentru rigoarea și expresivitatea proiectelor sale.
După finalizarea studiilor, începe o carieră administrativă și profesională solidă. Este arhitect la Primăria București (1915), apoi arhitect-șef al Primăriei Brăila (1918). În 1923 devine inspector arhitect la Ministerul Domeniilor și Agriculturii, iar între 1925–1943 activează în cadrul Ministerului Cultelor și Artelor, unde contribuie la numeroase proiecte de restaurare și edificare de biserici.
După al Doilea Război Mondial, se stabilește la Arad, unde lucrează ca arhitect în Serviciul de Proiectare al Sfatului Popular Regional, continuând activitatea profesională până în anii 1960.
Educație, Formare și stil arhitectural:
1915 – Absolvent al Școlii Superioare de Arhitectură din București.
Stilul său arhitectural se caracterizează printr-o sinteză între tradiția bizantino-românească și principiile neoromânescului clasicizat, curent afirmat în perioada interbelică.
Sterie Becu este un reprezentant al generației de arhitecți care, alături de Ion D. Trajanescu și Duiliu Marcu, a contribuit la consolidarea identității arhitecturii ecleziastice românești moderne.
Lucrări de arhitectură:
- 1929 – Biserica ortodoxă din Gheorgheni – edificiu reprezentativ al arhitecturii de cult din perioada interbelică, realizat în stil bizantin.
- 1939–1942 – Biserica „Sfântul Gheorghe-Vechi”, Ploiești – lucrări de restaurare și consolidare.
- Biserica „Madona Dudu”, Craiova – în colaborare cu arhitectul Ion D. Trajanescu, una dintre cele mai importante construcții religioase brâncovenești restaurate în secolul XX.
Activitate profesională și administrativă:
- 1915 – Arhitect în cadrul Primăriei București.
- 1918 – Arhitect-șef al Primăriei Brăila.
- 1923 – Arhitect inspector la Ministerul Domeniilor și Agriculturii.
- 1925–1943 – Arhitect la Ministerul Cultelor și Artelor, responsabil cu proiecte religioase și culturale.
- După 1945 – Arhitect la Serviciul de Proiectare al Sfatului Popular Regional Arad.
Premii și concursuri:
- Premiul I – Concurs pentru o catedrală în Satu Mare;
- Premiul I ex aequo – Proiectul Prefecturii din Satu Mare;
- Premiul unic – Sistematizarea Pieței I.C. Brătianu, București;
- Participant la Concursul pentru Palatul Primăriei București, cu un proiect de arhitectură de inspirație neoromânească.
Moștenire arhitecturală:
Sterie Becu rămâne o figură marcantă a arhitecturii interbelice, activând într-o perioadă în care arhitectura românească căuta echilibrul între tradiție și modernitate.
Prin lucrările sale de cult – în special Biserica „Madona Dudu” din Craiova și Biserica „Sfântul Gheorghe-Vechi” din Ploiești – a contribuit la păstrarea și reinterpretarea stilului brâncovenesc.
Știi mai multe despre Sterie BECU – arhitect al edificiilor religioase și promotor al stilului neoromânesc? Spune și altora!