Ion D. TRAJANESCU – arhitect al stilului românesc și restaurator de monumente
Ion D. Trajanescu s-a născut la 30 mai 1875, la București, și a încetat din viață în 1964, la București.
A fost arhitect, profesor universitar (titular al Catedrei de Construcții și Perspectivă), restaurator în cadrul Comisiunii Monumentelor Istorice și promotor al stilului românesc în arhitectură, cu contribuții majore la patrimoniul cultural și urban al României.
Format la București, l-a avut profesor și mentor pe Ion Mincu, pe care l-a numit „maestrul meu”. Își începe activitatea publică în preajma Expoziției jubiliare din 1906, colaborează (1904–1907) cu sculptorul Dumitru Pavelescu-Dimo la monumentele de la Brăila și Pitești și, din 1907, activează la Serviciul Tehnic al Comisiunii Monumentelor Istorice (până în 1923), elaborând studii, relevee și proiecte de conservare în Muntenia, Oltenia și Moldova. Din 1913 e profesor onorific; din 1924 devine profesor universitar, până în 1940. A făcut parte din Comitetul Societății Arhitecților Români, exercitând succesiv funcțiile de secretar, casier, bibliotecar și vicepreședinte; din 1933 a fost membru al Corpului Arhitecților. A fost membru fondator și redactor la revista „Arhitectura” și co-director al revistei „Artele frumoase” (1922–1923). În perioada 1950–1953 a fost arhitect la ISPROR.
Educație, Formare și stil arhitectural:
1892–1897: Școala de Arhitectură a Societății Arhitecților Români (diplomă de „conductor de lucrări”).
1897–1902: Școala Superioară de Arhitectură (secție a Școlii de Arte Frumoase, București); diplomă de arhitect în 1903.
Influențat decisiv de Ion Mincu, a promovat consecvent „stilul românesc” – o arhitectură națională cu vocabular neoromânesc și influențe bizantine, aplicată atât în edificii religioase monumentale, cât și în ansambluri de locuințe tipizate. A colaborat punctual cu arhitecți precum Duiliu Marcu (Biserica „Sf. Trifon” – Cărămidarii de Jos).
Lucrări de arhitectură:
Monumente și ansambluri religioase (selectiv):
- Bisericile „Sfinții Împărați” (Agăș, 1905–1913) și „Sfinții Voievozi” (Scorțeni, jud. Bacău).
- Biserica „Sf. Trifon” – Cărămidarii de Jos (1922–, în colaborare cu Duiliu Marcu).
- Biserica „Sf. Spiridon” – Spirea Veche (din 1922; demolată în 1984).
- Biserica „Sf. Dumitru” – Colentina (1924–1934).
- Catedrala ortodoxă „Sf. Mihail și Gavril”, Turda (1926–1935) – proiect câștigat prin concurs.
- Biserica „Madona Dudu”, Craiova (1928–1938) – coautor Sterie Becu – proiect câștigat prin concurs.
- Catedrala Mitropolitană, Timișoara (1936–1946) – proiect câștigat prin concurs.
- Catedrala „Sf. Gheorghe”, Tecuci (1938–1962) – coautori Magda Iacobescu-Trajanescu și I. G. Mayer – proiect câștigat prin concurs.
- Biserica „Sf. Mare Mucenic Gheorghe”, Călărași (1930–1943); Biserica „Sf. Ioan Botezătorul” – Ferentari (1933–1935); Biserica „Sf. Mare Mucenic Gheorghe”, Ivești (1942–1943).
Locuire și urbanism:
- Parcelări și locuințe tipizate pentru Societatea Comunală pentru Locuințe Ieftine: Clucerului, Tei, Mihail Cornea, Drumul Sării, Grant-Belvedere, Floreasca, Ana Davila, Steaua Română – C.F.R., Cazarmei – Uranus; case în Parcelarea Șerban Vodă; vile în București, Bușteni, Ruginoasa, Râmnicu Vâlcea.
- Palatul Ligii Culturale Române (1926–1929).
- Parcul, columbarul și decorația capelei Crematoriului „Cenușa” (1931–1934; 1938–1941).
- Monumente publice (în colaborare cu D. Pavelescu-Dimo):
- Grupul statuar „Traian” (Brăila) și Monumentul Independenței (Pitești).
Restaurare:
- Intervenții și relevee la ansamblurile Hurezi, Govora, Bistrița, Dintr-un Lemn, Brâncoveni, Potlogi, Măldărești, Sărăcinești; Mitropolia din București; alte biserici și ansambluri din Vâlcea, Huși, Râmnicu Vâlcea etc.
- Premii și distincții:
- 13 octombrie 1941 – Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului”.
Moștenire arhitecturală:
Reper al neoromânescului și al restaurării științifice, Ion D. Trajanescu a lăsat o operă întinsă pe aproape șase decenii, de la primele biserici și parcelări de locuințe până la catedralele monumentale interbelice. Activitatea sa didactică, publicistică și de cercetare a sprijinit „renașterea arhitecturii românești”. Opera i-a fost documentată și pusă în valoare prin constituirea fondului arhivistic digital „Ion D. Trajanescu”.
Știi mai multe despre Ion D. TRAJANESCU – arhitect al stilului românesc și restaurator de monumente? Spune și altora!