Ernest DONEAUD – arhitectul rafinamentului francez în Romania interbelica
Ernest Albert Léonce Alexandre Doneaud s-a născut la 22 mai 1879, în București, și a încetat din viață la 22 decembrie 1959, tot în București.
A fost arhitect român de origine franceză, figură marcantă a societății bucureștene din prima jumătate a secolului al XX-lea. Personalitate complexă, cu o carieră desfășurată între serviciul public și proiecte private, Doneaud a influențat semnificativ arhitectura urbană a capitalei și a stațiunilor balneare din România.
Fiu al lui Josef Émile Édouard Doneaud și al Louisei Manoël, francezi stabiliți la București, proprietari ai unei antreprize de construcții, Ernest Doneaud a urmat o carieră arhitecturală remarcabilă. Întors în țară în 1907, după studiile din Paris, a fost angajat arhitect-șef al serviciului tehnic din Primăria Capitalei, implicându-se activ în urbanismul și modernizarea orașului.
A fost susținut la început de primarul liberal Vintilă Brătianu, inițiatorul Societății Locuințelor Eftine și al parcelării Lânăriei, și a colaborat cu arhitecți renumiți precum Dimitrie Maimarolu și Paul Smărăndescu, semnând proiecte notabile în București, Iași, Govora și Craiova.
Educație, formare și stil arhitectural
– Institutul de băieți Schewitz-Thierrin, București;
1899 – Atelierul prof. Edmond Jean Baptiste Paulin, Paris;
1901 – Școala Națională și Specială de Arte Frumoase, Secția de Arhitectură, clasa a II-a, Paris;
1905 – Absolvă clasa I a aceleiași școli, Paris;
1907 – Obține diploma de arhitect și devine membru al Societății Arhitecților Diplomați ai Guvernului Francez (S.A.D.G.).
Stilul său arhitectural reflectă formarea franceză și adaptarea la contextul românesc. Prima etapă a activității sale poartă amprenta eclectismului beaux-arts, cu vile elegante și clădiri publice rafinate, în timp ce a doua etapă, interbelică, se înscrie în modernismul Art Deco, având ca simbol Palatul Lido de pe bulevardul Magheru.
Activitate profesională (afilieri, poziții administrative, comisii)
- din 1907 – Arhitect-șef al serviciului tehnic, Primăria Capitalei;
- 1914–1916 – Arhitect pentru Ministerul de Război, în timpul Primului Război Mondial;
- 1925 – Membru al Societății Arhitecților Diplomați din România;
- 1927 – Membru corespondent al Societății Urbaniștilor din România;
- 1932–1936 – Membru al Comisiei de sistematizare a Capitalei;
- 1933 – Președinte al Societății „Construcția modernă”;
- 1941–1942 – Ajutor de primar al comunelor suburbane Băneasa și Șerban Vodă;
- 1953 – Devine membru al Uniunii Arhitecților din România.
Lucrări de arhitectură
Proiecte de urbanism și sistematizare
- 1908–1910 – Parcelarea Lânăriei, București;
- 1932–1936 – Membru al Comisiei de Sistematizare a Capitalei, participant la elaborarea Tabloului de zonificare urbană.
Proiecte de arhitectură
- 1909 – Casa Maria și Alexandru Duca, București;
- 1909 – Maternitatea din Iași, împreună cu arh. Paul Smărăndescu;
- 1910–1911 – Vila N. Filitis, București;
- 1910–1911 – Vila ing. Stroescu, București;
- 1910–1913 – Biserica Visarion, București;
- 1910–1914 – Hotel Palace, Băile Govora;
- 1911–1912 – Hotelul Mare, Călimănești;
- 1911–1912 – Vila dr. I. Nanu-Muscel;
- 1911 – Vila Constantin Coandă;
- 1912 – Vila A. Dănescu-Crețu-Voicu;
- 1912 – Vila G. Deșliu;
- 1912 – Vila Zaharoff;
- 1912 – Vila George Cerkez;
- 1912–1914 – Pavilion de cinematografie, Ostrov;
- 1912 – Palatul de Justiție, Ploiești (realizat între 1924–1933, cu arh. Toma T. Socolescu – actualul Palat al Culturii);
- 1913 – Imobil propriu, Bulevardul Magheru, București;
- 1914 – Pavilion central de băi, Băile Govora;
- 1915 – Imobil Benedict Martin, București;
- 1921–1923 – Imobil propriu și clădiri adiacente, str. Episcopiei 2–6, București;
- ante 1923 – Hotel Palace, București;
- 1928–1930 – Palatul (Hotel) Lido, București;
- 1928–1930 – Vila Adina Străjescu;
- 1931 – Imobil Constantin Rădulescu-Motru;
- 1931 – Vilă proprie, strada Roma nr. 44, București;
- 1935–1936 – Imobil colonel Jak Popescu, București.
Proiecte de interior
1912–1923 – Cercul Militar Național, București (amenajări interioare, în colaborare cu arh. D. Maimarolu).
Proiecte monumente funerare
cca. 1909 – Cavou Staicovici, Cimitirul Bellu, București.
Monumente de for public
1921 – Monumentul Ultimul străjer al Capitalei, București.
Concursuri
1910 – Concursul pentru Palatul Senatului: locul I, în colaborare cu arhitectul francez Jacques Louis René Carlu.
Premii și distincții
- 1910 – Premiul I la Concursul pentru Palatul Senatului;
- 1921 – Distincție pentru monumentul Ultimul străjer al Capitalei;
Multiple premii obținute în cadrul concursurilor publice organizate de Primăria București și Ministerul Lucrărilor Publice.
Moștenire arhitecturală
Ernest Doneaud a fost un arhitect vizionar, promotor al modernizării Bucureștiului și al adaptării spiritului francez la realitățile urbane românești. Opera sa acoperă o largă varietate de programe arhitecturale – de la ansambluri urbane și clădiri publice până la reședințe private și monumente.
Prin lucrări emblematice precum Palatul Lido, Cercul Militar Național, Maternitatea din Iași, Palatul Culturii din Ploiești și Hotelul Palace din Govora, Doneaud a contribuit decisiv la definirea peisajului arhitectural al României moderne.
Știi mai multe despre Ernest DONEAUD – arhitectul rafinamentului francez în Romania interbelica? Spune și altora!