Paul SMĂRĂNDESCU – arhitectul stilului neo-românesc
Arhitect român, s-a distins prin clădiri în stil neo-românesc, proiectând în special în București vile și imobile de raport. A valorificat elemente istoriciste în compoziții proprii; a îmbinat bovindoul de început de secol parizian cu foișorul (ex.: casa proprie, str. Luterană, 1913–1914), tipologie ulterior frecvent reinterpretată.
Studii primare: Școala Mântuleasa; secundare: Liceul „Matei Basarab” (absolvit iunie 1899).
Septembrie 1899: admis primul la Școala de Arhitectură din București.
1900–1901: serviciu militar; sublocotenent de rezervă (infanterie).
1902: pleacă la Paris; 1903 admis la École des Beaux-Arts (Arhitectură).
22 noiembrie 1906: arhitect diplomat al guvernului francez (D.P.L.G.).
Revenit în București: colaborare în biroul lui Dimitrie Maimarolu; lucrări particulare.
1 iunie 1909: arhitect-șef al Ministerului Instrucțiunii Publice și Cultelor.
11/24 decembrie 1912: arhitect-șef al Ministerului de Interne; demisie la 1 august 1939.
1913: campanie în Bulgaria (sublocotenent). 1916–1918: Primul Război Mondial (locotenent și căpitan de geniu).
1920: profesor la Școala de Arhitectură, catedra Istoria Arhitecturii; 1927: șef de atelier; 1 dec. 193?–7 oct. 1940: decan al Facultății de Arhitectură.
1937–1938: restaurare/întregire biserica din Uiești (pridvor), pe cheltuiala proprie și a soției, Elisabeta C. P. Rădulescu.
Călătorii de studii (selecție): Grecia (1901); Elveția (1904); Italia (1907, 1928, 1937); Franța/Belgia/Germania/Anglia/Olanda (1911–1914); Egipt (1927); Spania (1928); Expoziții Paris (1925, 1931, 1937); țările nordice și Cehoslovacia (1936).
Publicație: „Lucrări de arhitectură (1907–1942)”, Tipografia „Universul”, București, 1942.
Educație, Formare și stil arhitectural
Formare academică franco-beaux-arts (D.P.L.G., 1906), consolidată în mediul administrativ și didactic din București. Stilul: neo-românesc cu prelucrări istoriciste personalizate; sinteze compoziționale care combină bovindoul parizian cu foișorul, soluții tipologice și decorative adaptate vilelor urbane și imobilelor de raport.
Lucrări de arhitectură
- 1907–1911: case în București și în țară (ex.: Casa Ing. Costică Ionescu, str. Domniței 9; Casa Cpt. D. Chițescu, Calea Griviței 144; Casa Gr. Urlătzianu, str. Al. Lahovary 3).
- 1909: Maternitatea Iași (colab. Ernest Doneaud) – actualul Spital „Cuza Vodă”; cavouri în Cimitirul Bellu.
- 1911: Palatul Facultății de Medicină, Iași; multiple reședințe în București.
- 1913–1914: Casa proprie, București, str. Luterană – bovindou + foișor; vile și imobile (ex.: Casa Comandantului Alexandru Cătuneanu, Bd. Dacia 11; Hotel Palace, Predeal).
- 1915–1916: vile la Sinaia; Stația de telegrafie fără fir, Băneasa.
- 1918: Parcelarea Bonapartei (Parcul Bonaparte), București.
- 1921–1924: imobile și palate: Banque Belge pour l’étranger (Calea Victoriei/str. Sarindar); Societatea Proprietatea Urbană (Bd. Elisabeta 60; Spl. Independenței 31); Palatul Astra Română (Piața Rosetti); Oficiul de vânzare al fabricilor de hârtie (str. Matei Millo 7–9); Pavilion Târgul Moșilor; Biserica Crevenicul-Rădulești; Conace (Depărați – Teleorman).
- 1925–1928: Palatul „Dacia România” (str. Wilson 37); Căminul Funcționarilor M.I. (Gara de Est); Palatul Creditul Rural (Bd. Brătianu/str. Doamnei); Sanatoriul Maritim Eforie; sucursala Băncii Marmorosch Blank (str. Carol 78); Palatul ziarului „Universul” (str. Brezoianu, 1926–1930).
- 1929–1933: BCR Ploiești (1930); Palatul Societății de Gaz și Electricitate (Bd. Take Ionescu 33, 1932–1933); lucrări la Sinaia; cavouri Bellu.
- 1933–1938: Biserica din Sinaia (Bd. Ghica, 1933–1938); Bloc Smărăndescu (Bd. Take Ionescu 27, 1934–1935); imobile pe str. Matei Millo (1937); Letea (str. Matei Millo 12, 1937); Balcic – vile.
- 1935–1937: conace la Uiești/Vlașca (Traian C. Rădulescu; Elisabeta Smărăndescu); restaurarea bisericii Uiești (pridvor), sfințită la 27 febr. 1938.
- 1936–1940: Facultatea de Arhitectură, București, str. Louis Barthou 3.
Premii și distincții
Semnul Onorific „Răsplata Muncii pentru 25 ani în Serviciul Statului” (13 octombrie 1941).
Moștenire arhitecturală
Stilul neo-românesc promovat de Paul Smărăndescu, prin sinteze tipologice și detalii personalizate, a marcat profund arhitectura bucureșteană interbelică (vile, imobile, palate, edificii publice).
Memoria operei este susținută de volumul „Lucrări de arhitectură (1907–1942)” și de omagiile postume (bust în holul Facultății de Arhitectură; busturi dezvelite în 2009 – București, str. Romulus, și în 2011 – Sinaia). Monumentul familial de la Bellu (1929) a fost vandalizat în 2008.
Știi mai multe despre Paul SMĂRĂNDESCU – arhitectul stilului neo-românesc? Spune și altora!