Nicolae MERTZ – arhitect al stilului neoromânesc basarabean
Nicolae MERTZ s-a născut la 7 martie 1890 (stil vechi) în localitatea Herson, Imperiul Rus (astăzi Ucraina), și a decedat în noiembrie 1947, fiind înmormântat în Cimitirul Sf. Vineri din București.
Arhitect de formație academică, format la Sankt Petersburg și membru al Corpul Arhitecților din România din 1933, Mertz este considerat principalul promotor al stilului neoromânesc în Basarabia interbelică, un curent pe care l-a adus și adaptat cu sensibilitate orașului Chișinău.
A proiectat numeroase vile urbane și locuințe particulare, dintre care multe se păstrează și astăzi, definind identitatea arhitecturală a capitalei basarabene din perioada interbelică.
Provenea dintr-o familie de origine germană stabilită la Chișinău – părinții Alfons și Ștefania Mertz, alături de frații și surorile sale, au trăit în Basarabia începând cu începutul secolului XX. Nicolae Mertz a urmat școala primară și gimnaziul în Chișinău (1901–1910), după care și-a continuat studiile la Facultatea de Arhitectură din Sankt Petersburg, unde a fost format în spiritul academismului clasic. Acolo a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, Eva Kobelețki, cu care s-a întors ulterior la Chișinău.
După 1918 s-au născut cele două fiice ale sale, Valeria (1918) și Inna (1921), ambele educate la Liceul Principesa Dadiani. Arhitectul a desfășurat o activitate profesională complexă: liber-profesionist, dar și profesor de matematică și, ulterior, director al Colegiului Technicum din Chișinău.
În anul 1933, Nicolae Mertz a fost înscris oficial în Corpul Arhitecților din România, fapt confirmat de documente semnate de rectorul Petre Antonescu, unul dintre fondatorii școlii arhitecturale românești. După anexarea Basarabiei și evenimentele din 1944, s-a refugiat împreună cu familia în România, locuind la București și Craiova până la sfârșitul vieții.
Educație, formare și stil arhitectural
Studii de arhitectură la Facultatea de Arhitectură din Sankt Petersburg;
Recunoscut și înscris în Corpul Arhitecților din România (1933);
Activitate profesională în Chișinău (interbelic) și în București (după 1944).
Nicolae Mertz a fost unul dintre pionierii neoromânescului în Basarabia, reușind să adapteze limbajul arhitectural autohton la specificul local urban și la climatul cultural al Chișinăului. Fațadele clădirilor proiectate de el se remarcă prin:
- proporții echilibrate,
- bovindouri și logii arcuite,
- ancadramente cu motive florale sau geometrice,
- ferestre încadrate de coloane subțiri și brâuri sculptate,
- acoperișuri înalte, cu olane și streșini largi.
Prin eleganță și rigoare, Mertz a transpus esența arhitecturii neoromânești într-un spațiu aflat la granița dintre Orient și Occident, contribuind la afirmarea identității naționale în Basarabia.
Activitate profesională
Profesor și director la Colegiul Technicum, Chișinău;
Membru al Corpului Arhitecților din România (din 1933);
Activitate liber-profesionistă ca arhitect în Chișinău;
După 1944 – activitate în București și Craiova, până în 1947.
Lucrări de arhitectură. Clădiri rezidențiale și vile urbane
- 1934 – Casa Buciunovschi;
- 1936 – Vila Teodosiu;
- 1936 – Casa Caraiman;
- 1939 – Vila Simion;
- – Casa Caragheaur;
- – Vilă urbană, Str. Alessandro Bernardazzi 52, Chișinău;
- – Casă particulară, Str. Alexei Mateevici 68, Chișinău;
- – Vilă urbană, Str. Alexei Mateevici 119, Chișinău;
- – Vilă urbană, Str. Alexei Șciusev 117, Chișinău;
- – Vilă urbană, Str. Mihail Kogălniceanu 69, Chișinău;
- – Vilă urbană, Str. Vlaicu Pârcălab 39, Chișinău.
Proiectează multiple locuințe individuale și vile suburbane în Chișinău și împrejurimi, majoritatea păstrând elementele definitorii ale stilului neoromânesc.
Moștenire arhitecturală
Nicolae Mertz rămâne figura de referință a neoromânescului în Basarabia, un arhitect care a dat identitate Chișinăului interbelic printr-un limbaj arhitectural național, rafinat și coerent.
Clădirile sale, încă existente pe străzile Mateevici, Bernardazzi, Șciusev și Vlaicu Pârcălab, sunt printre cele mai frumoase exemple de arhitectură neoromânească păstrate în capitala Republicii Moldova.
Prin activitatea sa pedagogică și profesională, a contribuit la formarea unei tradiții arhitecturale basarabene integrate în cultura românească.
În prezent, memoria sa este continuată simbolic de urmașii săi, arhitecți activi în România, care păstrează vie moștenirea familiei Mertz – o familie de creatori pentru care arhitectura a fost expresia spiritului și a identității culturale.
Știi mai multe despre Nicolae MERTZ – arhitect al stilului neoromânesc basarabean? Spune și altora!