Gheorghe SIMOTTA – arhitect și profesor al școlii neo-românești, cu rezonanță balcanică
Gheorghe Simotta s-a născut la 19 iunie 1891, la Kleisoura (Vlaho-Clisura), Epir–Macedonia de Vest, Grecia, și a încetat din viață în 1979, la București, România. A fost arhitect și educator, membru al asociației Tinerimea artistică și al grupării artistice a Sindicatului Artelor Frumoase, autor a numeroase clădiri interbelice și profesor al multor generații de arhitecți.
Provenit din familie de aromâni; liceul absolvit la Bitolia (Monastir). În 1910 se refugiază în România împreună cu familia. După licența din 1916 pleacă pe front (serviciul construcțiilor militare – geniu). Liber profesionist între 1916–1940. Membru al Comisiei Monumentelor Istorice (1919–1920). Cofondator al Sindicatului Artiștilor Români (alături de Leon Biju, Elena Alexandrina Bednarik, Ignat Bednarik, Adam Bălțatu, Gheorghe Chirovici, Lucian Grigorescu, Paul Molda). A pictat numeroase acuarele; lucrări expuse în 1921, 1946 și 1962.
Educație, Formare și stil arhitectural:
1910–1916 – Școala Superioară de Arhitectură din București; format sub îndrumarea lui Petre Antonescu, elev al lui Ion Mincu.
Discipol al stilului neo-românesc, a dezvoltat ulterior un stil personal, cu rezonanță balcanică și influențe de artă decorativă bizantină; uneori accente art-déco și filon mediteranean. Din 1938 – profesor la Facultatea de Arhitectură (catedra de Desen Ornamental și Academic), activ peste 30 de ani.
Lucrări de arhitectură:
Imobile rezidențiale.
1927 – Str. Atena 18
1928 – Casa arhitectului Gh. Simotta, Aleea Patriarhiei 15
1931 – Str. Nordului 2; Str. Dr. Lister 23; Str. Dr. Lister 59
1933 – Str. Atena 20
1934 – Str. Blănari 32
1936 – Calea Rahovei 265 (demolat); Str. Carol Davila 79
1937 – Str. Sf. Constantin 9
1938 – Str. Zambaccian 21; Str. Ferdinand 5A
Fără an – Str. Mihai Eminescu colț cu Bd. Dacia (cu arh. Nicolae Lupu); Str. Știrbey Vodă 87 bis; Str. Paleologu 3; Bd. Elisabeta 41; Splaiul Independenței 80; Str. C. A. Rosetti 19; Str. Dionisie Lupu 36 bis; Str. Cobălcescu 50; Str. Caragea Vodă 19; imobile neidentificabile în fostul Parc Jianu (Str. D 15 și Str. U 9); Str. Atena 22 (bombardat în 1944 și refăcut diferit); Aleea Eliza 2 (azi Str. Atena); Aleea Alexandru 36; Aleea Modrogan 9 (azi Str. Rabat); Str. Varșovia 7; Str. Praga 2 (neidentificabil); Str. Andrei Mureșanu 15; Str. Londra 8; Str. Ankara 1; Str. Polonă colț cu Str. Al. Philippide; Str. Arcului 23 (demolat); Str. General Berthelot 27; Str. Latină 24; Bd. Eroilor Sanitari 27; Str. Dr. Toma Ionescu 6; Str. Armenească 7 (demolat); fațadă la Bd. Magheru 31 (după planul arh. Eracle Lăzărescu); Str. Carol I 25 (azi Muzeul orașului Râmnicu Vâlcea, în colaborare cu Nicolae Lupu); imobil de locuințe pentru funcționari; Str. Carol Davila colț cu Str. Sf. Elefterie; Str. Inocenței 5 (demolat); Str. Carol Davila (nr. omis); Calea Călărași 41; Str. Mihai Eminescu 213; Str. Zece Mese 56; Str. 11 Iunie colț cu Str. Principatele Unite; Str. Grigore Alexandrescu 59 (neidentificabil, nr. greșit); Str. Paris 59; Str. Mihail Moxa 10; Aleea Patriarhiei 17; Str. Pasteur 8 (dispărut).
Lucrări publice:
1927 – Imobil Societatea de Gaz Metan, Str. Frumoasă 31, București
1929–1931 – Palatul Patriarhiei, Dealul Mitropoliei, București
1938 – Oficiul de Aprovizionare al Farmaciștilor, Str. Pitar Moș 6, București
Fără an – Imobil Casa Oștirii, Str. Cobălcescu 26, București; sediu birouri Societatea de Gaz Metan, Mediaș; imobil Societatea de Gaz Metan, Cluj
Edificii religioase:
1929–1931 – Palatul Patriarhiei, Dealul Mitropoliei, București
1938 – Biserica Schitul Dârvari, Str. Dârvari, București
Proiecte nerealizate:
1938 – Clopotnița Patriarhiei, Dealul Patriarhiei, București
Fără an – Spitalul Gomoiu, Șoseaua Vergului, București
Premii și distincții:
1929 – Premiul II, Salonul oficial de arhitectură și artă decorativă
1930 – Premiul I, același salon
1930 – Diplomă de onoare, Congresul Internațional de Arhitectură (Budapesta)
1943 – Premiul „Petre Antonescu” al Academiei Române
1954 – Ordinul Muncii, clasa a III-a
1962 – Titlul de Profesor Emerit (Consiliul de Stat)
Moștenire arhitecturală:
Personalitate de referință a arhitecturii interbelice românești, Gheorghe Simotta a sintetizat tradiția neo-românească cu un registru balcanic și mediteranean, vizibil în volumetrie, aticuri înălțate, cornișe puternice și detalii decorative cu filon bizantin. Opera sa – de la Palatul Patriarhiei la numeroase imobile rezidențiale – și activitatea didactică îndelungată au consolidat un reper durabil în patrimoniul arhitectural românesc.
Ca pictor a realizat foarte multe acuarele, parte dintre ele având subiecte de arhitectură.
Gheorghe Simotta a fost cofondator al Sindicatului Artiștilor Români, împreună cu Leon Biju, Elena Alexandrina Bednarik, Ignat Bednarik, Adam Bălțatu, Gheorghe Chirovici, Lucian Grigorescu, și Paul Molda.
„Reconstrucția orașului Galați” (acuarelă pe hârtie, 32 x 45 cm, semnat stânga jos, în tuș, Simotta) surprinde, în viziunea lui Gheorghe Simotta, un peisaj urban cu clădiri și pod.
„Bucureștii vechi și noi” (acuarelă și tuș pe carton, 26 x 38 cm, semnat dreapta jos, în tuș, Simotta) surprinde, în viziunea lui Gheorghe Simotta, contrastul dintre case vechi și blocuri moderne.
Știi mai multe despre Gheorghe SIMOTTA – arhitect și profesor al școlii neo-românești, cu rezonanță balcanică? Spune și altora!