* Buzduganul Regelui Ferdinand I al României, de Costin Petrescu, a fost clasat în Patrimoniul Cultural Naţional ca tezaur, în anul 2003, la Muzeul Național de Istorie a României - București.
Ce înseamnă? E bine să știi că ...
Cunună de spice
(Etnografie - Tipuri)
=
Obiceiul legat de terminarea secerişului are în Transilvania o mare răspândire; el este prilej de manifestări folclorice pitoreşti şi pline de semnificaţii; în celelalte regiuni ale României, nu are nici amploarea şi nici vitalitatea din sudul, centrul şi nord-estul Transilvaniei; obiectul ceremonial se face din spice, la sfârşitul secerişului, şi se numeşte cunună, buzdugan, cruce, peană, barba-popii, barba lui Dumnezeu, iepure, după forma ce i se dă; el stă în centrul desfăşurării ceremonialul…
Obiceiul legat de terminarea secerişului are în Transilvania o mare răspândire; el este prilej de manifestări folclorice pitoreşti şi pline de semnificaţii; în celelalte regiuni ale României, nu are nici amploarea şi nici vitalitatea din sudul, centrul şi nord-estul Transilvaniei; obiectul ceremonial se face din spice, la sfârşitul secerişului, şi se numeşte cunună, buzdugan, cruce, peană, barba-popii, barba lui Dumnezeu, iepure, după forma ce i se dă; el stă în centrul desfăşurării ceremonialului şi reprezintă mănunchiul sau cununa de spice pe care secerătorii o duc la casa gospodarului după ce au terminat seceratul; obiceiul cununii a fost poate la început o practică empirică de selecţionare a seminţelor; mai târziu, grâul din cunună a avut menirea să fertilizeze magic recolta viitoare; ele se treierau aparte, se băteau cu îmblăciul şi se amestecau în sămânţa anului viitor, punându-se în fiecare sac de sămânţă câte un pumn de grâu din cunună; în unele locuri, grâul din cunună era folosit ca leac; în Maramureş, spicele de cunună se împletesc în cununile de căsătorie şi se pun la steagul de nuntă; practica legată de fertilitate este asociată cu cele legate de relaţiile matrimoniale; există menţiuni că altădată, în unele locuri, în scopul păstrării puterii de rodire a pământului, cununa se aşeza în arătura proaspătă de toamnă; cea mai răspândită este denumirea de cunună, care, în vestul Ţării Oltului, coexistă cu denumirea de buzdugan; denumirea de peană este cunoscută într-o zonă restrânsă din jurul Sebeşului şi Albei Iulii; numele de iepure apare în unele părţi din Muntenia şi Moldova, ca şi barba-popii sau barba lui Dumnezeu şi este o expresie figurativă bazată pe forma în care sunt împletite spicele; cununa sau buzduganul se face din cele mai frumoase spice, alese din ultima parte a lanului; în unele locuri, se lasă întotdeauna neculese câteva spice, pentru a nu lua holdei întreaga putere roditoare; în sat, cununa este aşteptată de către tot satul şi udată la toate porţile; udatul are forme diferite; în Năsăud, de pildă, udă flăcăii, iar fata aşteaptă să fie udată şi după aceea se învârteşte pe loc de trei ori; în sud, în Hunedoara, cea care poartă buzduganul trebuie să se ferească să fie udată; în Bihor, obiceiul împletirii cununii de Sânziene (24 iunie) subsumează credinţe legate de prevestirea norocului şi a belşugului casei, când pe cunună se găseşte a doua zi păr de animale, sau de prevestiri funeste, când a doua zi cununa este găsită căzută de pe acoperişul casei.
vezi mai mult
Sheffield
(Artă decorativă - Şcoli și Ateliere)
=
Manufactură engleză, localizată în oraşul omonim din apropierea Londrei, în care s-au confecţionat platouri şi vase din cupru placat cu argint, fapt ce a revoluţionat arta orfevrăriei. La 1742 mecanicul Thomas Boulsover, în încercarea de a repara un cuţin, toarnă fără să vrea puţin argint peste cupru şi, prin fuziunea celor două metale la o temperatură anume, obţine un substitut ieftin al argintului. Elevul său Josiah Hancock întemeiază o prosperă industrie care află o importantă piaţă de desfac…
Manufactură engleză, localizată în oraşul omonim din apropierea Londrei, în care s-au confecţionat platouri şi vase din cupru placat cu argint, fapt ce a revoluţionat arta orfevrăriei. La 1742 mecanicul Thomas Boulsover, în încercarea de a repara un cuţin, toarnă fără să vrea puţin argint peste cupru şi, prin fuziunea celor două metale la o temperatură anume, obţine un substitut ieftin al argintului. Elevul său Josiah Hancock întemeiază o prosperă industrie care află o importantă piaţă de desfacrere în Irlanda. Este creată o manufactură la Birmingham, care produce piese din cupru placat, decorate în stil neoclasic. La Sheffield s-au realizat iniţial mici obiecte - casete, nasturi, ulterior platouri, candelabre, cupe, căni, coşuleţe, servicii de masă etc.. Primii 20 de ani de activitate au fost cei mai productivi. Meşterii care aplică noua metodă obţin mărci oficiale din 1784, pentru ca produsele lor să fie apărate contra falsificărilor. Cele mai reprezentative piese au fost executate între 1780 şi 1820, fiind încadrate în timp în colecţii; se disting printr-o tentă albăstruie. Apariţia galvanoplastiei la 1840 a determinat dispariţia manufacturii de la Sheffield. Mărci de producător: 1773-1917: pe orizontală, leul şi coroana Angliei, urmate de o literă gotică sau latină simbolizând anul producţiei şi iniţialele meşterilor; 1784-1890: la marca veche se adaugă profilul regelui sau al reginei Angliei.
vezi mai mult
