Pălărie - Atelier parizian

Ce înseamnă? E bine să știi că ...

Pălărie (Etnografie - Tipuri) = Acoperământ de cap confecţionat din fetru sau din pai în ateliere specializate, purtat de bărbaţi şi de femei, în unele zone, parte componentă a portului popular; pălăriile bărbăteşti sunt diferite, în funcţie de zonă: a. Pălărie rotundă cu bor foarte mic; b. Cu boruri foarte mari; c. Cu boruri mari întoarse în sus; d. Cu calotă rotundă şi bor drept, purtată cu panglică, zgardă de mărgele sau pană de păun, în funcţie de zonă. Pălăriile bărbăteşti din pai pot fi: cu calotă cilindrică în Oltenia ş… Acoperământ de cap confecţionat din fetru sau din pai în ateliere specializate, purtat de bărbaţi şi de femei, în unele zone, parte componentă a portului popular; pălăriile bărbăteşti sunt diferite, în funcţie de zonă: a. Pălărie rotundă cu bor foarte mic; b. Cu boruri foarte mari; c. Cu boruri mari întoarse în sus; d. Cu calotă rotundă şi bor drept, purtată cu panglică, zgardă de mărgele sau pană de păun, în funcţie de zonă. Pălăriile bărbăteşti din pai pot fi: cu calotă cilindrică în Oltenia şi Teleorman; cu calota foarte înaltă şi uşor ţuguiată în Satu Mare, Arad, Câmpia Transilvaniei, Maramureş; cu calota teşită, foarte mică, şi boruri înguste dispuse oblic, denumită „clop”, prevăzută cu panglică lată policromă, zgardă cu mărgele, pană de struţ, purtată în Ţara Oaşului şi Maramureş. vezi mai mult

Ceramică (Etnografie - Tipuri) = Tehnica și arta prelucrării amestecului plastic format din argile, caolin, cuarțite, talc, grafit și cocs, în diferite proporții, prin omogenizarea, modelarea, decorarea, smălțuirea, uscarea sau arderea în cuptoare a acestuia; ceramica s-a dezvoltat pe teritoriul României încă din mileniul 5 î.Ch.; ceramica populară românească continuă tradiția dacică (c. neagră, în Moldova și estul Transilvaniei), romană (c. roșie, în Banat, Oltenia și vestul Munteniei) și bizantină (c. sgrafitată); formele var… Tehnica și arta prelucrării amestecului plastic format din argile, caolin, cuarțite, talc, grafit și cocs, în diferite proporții, prin omogenizarea, modelarea, decorarea, smălțuirea, uscarea sau arderea în cuptoare a acestuia; ceramica s-a dezvoltat pe teritoriul României încă din mileniul 5 î.Ch.; ceramica populară românească continuă tradiția dacică (c. neagră, în Moldova și estul Transilvaniei), romană (c. roșie, în Banat, Oltenia și vestul Munteniei) și bizantină (c. sgrafitată); formele variate și elegante, decorația simplă și coloritul luminos al smalțului fac din ceramica populară românească un valoros domeniu al artei populare; centre mai cunoscute: Horezu, Oboga, Corund, Biniș, Marginea, Vama, Vadu Crișului, Leheceni, Curtea de Argeș. vezi mai mult