Planșă tipografică cu portretele membrilor „Comitetului uniosnist din Iași”, aprilie 1856 - Editura D. I. Cerbureanu

* Planșă tipografică cu portretele membrilor „Comitetului uniosnist din Iași”, aprilie 1856, de autor necunoscut, a fost clasat în Patrimoniul Cultural Naţional ca fond, în anul 2017, la Muzeul Național de Istorie a României - București.

Ce înseamnă? E bine să știi că ...

Gobelins (Artă decorativă - Şcoli și Ateliere) = Renumită manufactură franceză de tapiserii, întemeiată prin gruparea la 1662, din iniţiativa ministrului de finanţe Colbert, a mai multor ateliere pariziene în localul din cartierul Saint-Marcel al vopsitoriei familiei Gobelin (ultimul atelier fiind întemeiat la 1440), pentru denumirea generică a noii manufacturi fiind adoptată forma plurală a numelui familiei de vospitori. Primele piese aparţin stilistic atât genului haute-lisse cât şi genului basse-lisse; ulterior, va fi utilizată exclusiv pri… Renumită manufactură franceză de tapiserii, întemeiată prin gruparea la 1662, din iniţiativa ministrului de finanţe Colbert, a mai multor ateliere pariziene în localul din cartierul Saint-Marcel al vopsitoriei familiei Gobelin (ultimul atelier fiind întemeiat la 1440), pentru denumirea generică a noii manufacturi fiind adoptată forma plurală a numelui familiei de vospitori. Primele piese aparţin stilistic atât genului haute-lisse cât şi genului basse-lisse; ulterior, va fi utilizată exclusiv prima tehnică. În 1667 Gobelins devine Manufactura Mobilelor Coroanei, înglobânbd, pe lângă atelierele de tapiserie şi mobilier şi ateliere de grevură, ofervrărie, turnătorie în bronz, mozaic, sculptură şi pictură. Sub direcţiunea pictorului Charles Le Brun manufactura cunoaşte o epocă înfloritoare, când sunt realizate o serie de piese devenite clasice: "Istoria lui Alexandru", "Anotimpurile", "Elementele", "Istoria regelui Ludovic al XIV-lea" - cu fir de aur -"Triumful zeilor", "Istoria lui Constantin" şi "Faptele Apostolilor", ultimele două executate după cartoanele lui Rafael, "Viaţa lui Moise", după cartoanele lui Nicolas Poussin. Decesul directorului determină închiderea temporară a manufacturii până la 1699. După această dată sunt folosite cartoanele pictorului Claude Adrian III pentru a fi realizate piesele "Portretele zeilor", "Lunile cu groteschi" şi "Don Quijote". Vor urma subiecte încadrate genului exotic, de pildă suita "Noile Indii", "Ambasada turcă" etc.. Directorii Jean-Baptiste Oudry (1733-1735) şi Francois Boucher (1755-1770) impun dispariţaia caracterului pur decorativ ak tapiseriei. Sunt ţesute suite de mari dimensiuni, în diferite variante: "Vechiul Testament", "Noul Testament", "Istoria lui Marc-Antoniu", "Noile" şi "Vechile Indii","Vânătorile lui Ludovic al XIV-lea", cu aspect formal pictural,susţinut de către bordurile înguste, care imită ramele tablourilor. Este dezvoltat un stil nou, pastoral, în care personajele sunt ţărani sau nobili înveştmântaţi accesorizat, cu funde şi flori, evoluând în grădini populate cu divinităţi mitologice. Sunt executate în paralel tapiserii pentru tapiţarea pieselor de mobilier şi "portiere" - draperii - destinate castelelor regale. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea se manifestă inovaţia tapiseriilor care dispun de un chenar decorativ format din ghirlande şi buchete de flori, numit "alentours". Sunt executate mari suite inspirate din episoade mitologice, religioase ori istorice, sau cu scene galante, potrivit gustului epocii. În timpul domniei lui Ludovic al XVI-lea predomină stilul "a la grecque", inspirat din antichitate. Sub influenţa picturii de şevalet apare portretul, de pildă "Potretul lui Ludovic al XIV-lea, după cel omonim al pictorului Louis-Michel van Loo. În epoca napoleoniană sunt ţesute tapiserii cu portretele familiei imperiale sau scene menite să glorifice victoriile lui Napoleon, urmând ca Restauraţia să impună iarăşi abordarea temelor antice. Spre 1850 se transpun subiecte din tablourile pictorilor Dominique Ingres - contemporan - Rafael şi Rubens. Acum Gobelins devine o manufactură de stat specializată în executarea de comenzi oficiale - pentru pera din Paris, Biblioteca Naţională, Palatul Elysee. Din 1930 stilul tapiseriei se modernizează prin contribuţia unor Jean Lurcat, Raoul Dufy, Derain, Gromaire, Dubreuil etc.. Ei concep tapiseria drept un element decorativ legat de arhitectură, cu legi proprii - materiale aspre, desen precis, dimensiuni monumentale, paletă coloristică restrânsă, pură, strălucitoare. Piesele reprezentative pentru epoca modernă sunt: "Cerul", de Lurcat (1955), "Romeo şi Julieta", de Mario Prassinos (1966), "Facerea lumii", după Marc Chagall (1968), "Femei îmbrăcându-se", după Pablo Picasso (1969), precum şi numeroase piese după cartoanele pictorilor postbelici. Mărci de producător: G, precedat de o floare de crin şi urmat de numele ţesătorului şi, uneori, de al autorului cartonului, sau G străpuns de o suveică al cărei fir depăşeşte conturul literei. vezi mai mult

Paris (Artă decorativă - Şcoli și Ateliere) = Centru francez de ceramică, documentat din secolele XIII-XV drept producător de plăci de paviment şi vese de uz domestic, fără smalţ. Din secolele XIV-XV sunt confecţionate căni glazurate galben sau verde, ornamentate spiralic. La sfârşitul Evului Mediu apare - sub influenţa manufacturilor spaniole sau italiene - o faianţă verde, roşie sau neagră, din care sunt executate cu precădere plăci decorative. În veacurile XVII-XVIII aici şi la Saint-Cloud se produce o faianţă de bună calitate, fapt pent… Centru francez de ceramică, documentat din secolele XIII-XV drept producător de plăci de paviment şi vese de uz domestic, fără smalţ. Din secolele XIV-XV sunt confecţionate căni glazurate galben sau verde, ornamentate spiralic. La sfârşitul Evului Mediu apare - sub influenţa manufacturilor spaniole sau italiene - o faianţă verde, roşie sau neagră, din care sunt executate cu precădere plăci decorative. În veacurile XVII-XVIII aici şi la Saint-Cloud se produce o faianţă de bună calitate, fapt pentru care centrul devine renumit. Produsele celor centre sunt uşor de confundat. La sfârşitul veacului al XVIII-lea sunt executate plăci pentru sobe şi vase farmaceutice. Sub denumirea generică de "Porcelaines de Paris" apar mai multe ateliere artizanale după 1770, sub patronajul membrilor familiei regale sau al unor nobili, ca: "Manufacture de Monsieur" (1771), "Manufactura Reginei" (1776), "Manufactura contelui d'Artois", "Manufactura ducelui d'Angouleme" (1780) etc.. La 1787 este obţinută o licenţă pentru fabricarea porţelanului dur, în ciuda monopolului Manufacturii Sevres. Porţelanul produs în atelierele din Paris este remercabil pentru calitatea şi decorul său, înrudit cu decorul tipic pentru Sevres. Ornamentica specifică este reprezentată de către florile de câmp - albăstrele - dispuse cu distanţe, pictate în culori vii şi bine armonizate. Atelierele sunt prospere în perioadele Primului Imperiu şi a Restauraţiei, fiin funcţionale şi în prezent. Mărci de producător: M surmontat de către o coroană sau de o moară (Manufacture de Monsieur); două pipe încrucişate şi literele C. P. (Charles-Philippe d'Artois); A surmontat de către o coroană (Manufactura Reginei); monograma şi coroana ducală (Manufactura ducelui d'Angouleme). vezi mai mult