Chinurile Mariei - Abraham van Diepenbeeck

* Chinurile Mariei, de Abraham van Diepenbeeck, a fost clasat în Patrimoniul Cultural Naţional ca tezaur, în anul 2012, la Muzeul Național Brukenthal - Sibiu.

Ce înseamnă? E bine să știi că ...

Cămaşa ursitoarelor (Etnografie - Tipuri) = Pentru îmbunarea ursitoarelor, în unele comunități rurale mama noului născut îi pregătește ursitoarei cele rele o cămășuță care poartă acest nume; URSITOARE: La români, ursitoarele sunt 3 (7, 9, 12 etc.) fecioare îmbrăcate în alb (rar, trei bărbaţi, mocani), care ursesc soarta nou-născuţilor în primele 8 zile de la naştere (prima noapte, primele trei nopţi, a treia, a cincia şi a şaptea, a opta); ele coboară în casă pe horn şi se aşează la căpătâiul copilului, prezicându-i soarta; unele credinţe… Pentru îmbunarea ursitoarelor, în unele comunități rurale mama noului născut îi pregătește ursitoarei cele rele o cămășuță care poartă acest nume; URSITOARE: La români, ursitoarele sunt 3 (7, 9, 12 etc.) fecioare îmbrăcate în alb (rar, trei bărbaţi, mocani), care ursesc soarta nou-născuţilor în primele 8 zile de la naştere (prima noapte, primele trei nopţi, a treia, a cincia şi a şaptea, a opta); ele coboară în casă pe horn şi se aşează la căpătâiul copilului, prezicându-i soarta; unele credinţe le dau nume: Ursitoarea este cea mare, care ţine furca şi fusul; Soarta este mijlocia şi ea toarce, iar Moartea este mezina, care curmă firul; ele trăiesc în păduri neumblate, locuri depărtate, pustietăţi (spaţiu nonuman); cea de a treia este şchioapă, deci marcată fizic; mijlocul de deplasare a lor este zborul; conform legendelor, ele ar fi fost fetele sau servitoarele lui Alexandru Macedon, care au furat de la acesta elixirul tinereţii (motivul este întâlnit şi în legendele referitoare la vânătoare, iele, boli etc.); nu trebuie să se tragă cu urechea la ce spun ursitoarele, nu trebuie să se privească spre fereastră în primele trei nopţi de la naşterea unui copil; ursita copilului se poate cunoaşte prin intermediul mesajelor pe care le conţin visele mamei şi ale moaşei în primele trei zile; se crede că ologeşte cel care calcă în urmele ursitoarelor; bunăvoinţa lor este captată prin aşezarea unei mese pe care se pun pâine, sare şi apă; cea care hotărăşte definitiv soarta noului-născut este şi cea mai bătrână dintre ele: „Să aibă traiul meu din cutare zi şi somnul meu din cutare noapte”; părinţii copilului trebuie să fie veseli în primele opt zile, ca să nu se întristeze ursitoarele, fiindcă aşa cum vor fi ele în primele opt zile, aşa va fi şi soarta copilului; se crede că moaşa, care aude destinul copilului, poate să evite locul sau momentul nefast menţionat de ursitoare. Se crede că sunt trei fete mari, sau trei fecioare curate, sau trei fete mari surori, trei fete închipuite, sau că sunt nişte fiinţe nevăzute, trei năluci cu chip femeiesc şi îmbrăcate în alb; ele au o anumită ierarhie, au grade diferite şi exercită asupra omului funcţiuni diferite, dar numai una dintre ele îndeplineşte un rol de prim rang; una dintre ele este şchioapă şi, de regulă, aceasta este şi cea care urseşte - Munţii Apuseni; în general, se spune că ele torc firul vieţii; dintre ele, cea mai în vârstă este „Ursitoarea”, ea ţinând în mână o furcă, din caierul căreia toarce; cea mai mică este „Moartea” şi ţine în mână o foarfecă, printre lamele căreia trece firul vieţii tors de cealaltă, pe care îl poate tăia oricând - Cluj; ursitoarele se sfătuiesc, se întreabă una pe alta, însă cele mai tinere îşi dau numai cu părerea; se mai crede că sunt supărăcioase, că nu li se intră în voie oricum; mai demult, moaşa, de îndată ce se apropia miezul nopţii, începea să laude bunătatea şi puterea ursitoarelor printr-o melodie numită „Cântecul ursitoarelor”; se mai spune că ursitoarea cea mai mică ar avea puterea să decidă norocul; în alte zone, se crede că două dintre ele urzesc bine, iar una rău; ele îl fac pe om bogat, sărac sau „potrivit”; una ar da noroc omului şi aceasta se numeşte „Bogăţia”, alta nenoroc şi i se spune „Sărăcia”; „Bogăţia” este înfăţişată cu mânecile sumese şi lucrează tot timpul, în schimb „Sărăcia” este cel mai bine îmbrăcată, dar nu lucrează şi este mereu mândră, stă în pat şi cântă dintr-o tamburină; se mai crede că ele coboară pe pământ din înălţimi şi dăruiesc copiilor nu numai noroc, dar prevestesc şi cât vor trăi, câte soţii (sau soţi) vor avea; izolat, se mai spune că ele aduc noroc fetelor de măritat; când sunt necăjite, lătrate şi muşcate de câini, prevestesc de rău, iar când sunt vesele o fac numai de bine; una prevesteşte aur, a doua argint, a treia piatră; când se nimereşte să fie mânioase, nu pot fi împăcate, indiferent ce li se pune pe masă - Neamţ; totuşi, oamenii caută să le îmbuneze, le aşează pe mese tot ce au mai bun: mâncăruri de tot felul, flori, bani, ca atunci când vin să găsească masa încărcată; există credinţa că între moaşă şi ursitoare se stabilesc legături doar prin vis, cum tot prin vis se pot stabili legături între lehuză şi ursitoare; unele interpretări subliniază că ele ar reprezenta o „Sfântă Treime” precreştină: una a naşterii, alta a nunţii, iar a treia a morţii; o alternativă ar fi că ursitoarele sunt date una pentru seară, alta pentru miezul nopţii şi a treia dinspre ziuă; ar avea nume sfinte, necunoscute muritorilor de rând; din acest punct de vedere se confundă cu ielele (dânsele, măiestrele, şoimanele, frumoasele); trăiesc, ca şi ielele, în „Pădurea ursitoarelor”, „în locuri curate,/de picior de om neumblate,/cu flori semănate/şi de păduri cântate. Ursitoarele, numite în unele zone şi ursite, sunt trei fete, sau mai bine spus trei zâne (trei fete mari sau neveste) îmbrăcate în alb, care stau prin grădină sau pe sub streaşină, iar noaptea se plimbă şi prin ogradă; de aceea, există obiceiul ca, în cazul că vreunul al casei iese pe afară şi trece prin ogradă, să tuşească şi să-şi facă semnul crucii, zicând şi „Tatăl nostru”, pentru ca să audă cele trei zâne şi să se ferească să nu fie călcate în picioare, ceea ce ar constitui un mare păcat - Sibiu; vin întotdeauna în săptămâna în care s-a născut copilul: în nopţile fără soţ - a treia, a cincia sau a şaptea zi de la naştere - Munţii Apuseni; în toate cele trei nopţi consecutive de la naştere - Muntenia; în prima zi - Bihor; în a treia noapte - Banat; în a opta noapte - Sibiu; dar înainte de a veni, ele se sfătuiesc cum să fie soarta copilului, cea mai mare ursind după cum i-a fost ziua sau noaptea din acea zi, iar celelalte două rugând-o să fie îngăduitoare, miloasă - Munţii Apuseni; se crede chiar că ele pot fi văzute de moaşele care asistă noul-născut în primele zile; dar astăzi ele nu se mai arată, pentru că moaşele care le-au văzut au spus şi altora secretele lor şi acum se feresc de urechile şi ochii lumii; apoi, nu este bine să ştie omul ursita lui dinainte - Muntenia; vin de regulă pe la miezul nopţii şi vorbesc în şoaptă - Suceava; de aceea este bine să se lase ferestrele şi uşile deschise şi să fie linişte desăvârşită - Muntenia;Buzău; a treia zi după naştere, seara, se pune, în camera unde doarme copilul, o masă mare încărcată cu mâncare, pentru ca ursitoarele să fie înduplecate să ursească bine; pe masă, se aşează pâine, sare, vin şi bani - Muntenia;Moldova; până să se aşeze masa ursitoarelor, copilului i se dă o linguriţă cu untură de urs, ca să reziste influenţei ursitoarelor - Ţara Moţilor; dacă nu găsesc lumină în casă, se crede că ursitoarele se mânie şi ursesc copilului de rău; de aceea, fiecare moaşă precaută, cum vede că se înserează, aprinde o lumânare şi o pune pe masă, pentru a arde toată noaptea - Bucovina; nu este bine ca, în toate cele opt zile, când se crede că vin ursitoarele, părinţii să fie trişti, pentru că le influenţează pe ursitoare şi tot aşa va fi şi copilul în viaţa lui - Buzău; se spune că ele intră foarte încet pe fereastră sau pe uşa casei în care se află nou-născutul, se duc la leagănul lui, se aşează în dreptul capului său şi acolo îi ţes viitorul - Munţii Apuseni; Muntenia; de aici vine şi obiceiul de a ţine deschise uşile şi ferestrele casei, când se naşte un copil, ca să aibă ursitoarele pe unde să intre; şi trebuie să fie linişte deplină - Muntenia;Buzău; se crede că, după ce au venit, se postează la fereastra casei, unde încep să toarcă firul vieţii; cea mare (Ursitoarea) pune firul şi răsuceşte fusul, cea mijlocie (Soarta) toarce firul din caierul pus în furca pe care o ţine în brâu prima ursitoare; cea mai mică (Moartea) ţine în mână o foarfecă, printre limbile căreia trece firul şi când doreşte îl taie - Bihor; când se naşte un copil, moaşa nu priveşte la fereastră, ca ursitoarele să nu se supere - Transilvania; se crede că soarta nou-născuţilor este scrisă într-o carte, fie că este în bine, fie că este în rău, după ce a fost rostită de ursitoare, şi poartă numele de „Cartea Sorţii” - Năsăud,Bucovina; soarta scrisă în această carte trebuie să se împlinească, rămânând veşnică, neschimbată, nimeni neputând schimba firul vieţii omului, indiferent ce ar face, de pildă să-l scape de pericolele sau de moartea pe care i le-au prezis ursitoarele - Sibiu; un singur mijloc există totuşi: dacă, auzindu-le moaşa ce au ursit unui om, s-ar ruga după aceea până ce n-au apucat să i-o scrie în „Cartea Sorţii” şi ursitoarele să-i croiască altă soartă mai bună; dar, dacă au apucat să scrie, orice rugăminte ulterioară este zadarnică - Transilvania; de pildă, unui copil, la care ursitoarele nu s-au putut înţelege, îi va fi viaţa zbuciumată între bine şi rău - Munţii Apuseni. Ursitoarele apar odată cu naşterea copilului şi de aceea trebuie ţinute ferestrele şi uşa deschise şi să fie linişte deplină în casă, cât timp mama se află în chinurile facerii - Muntenia; în alte zone, se crede că ele sosesc la casa nou-născutului abia în a treia zi de la naştere, pe la miezul-nopţii, pentru a prevesti viitorul copilului - Suceava; mai demult, ursitoarele puteau fi auzite de către moaşă, dar acum nu le mai aude nimeni, fiindcă nu mai sunt oameni buni şi credincioşi - Ţara Oltului; când sosesc, ursitoarele trebuie să găsească, în camera unde doarme pruncul, o măsuţă, pregătită ca pentru musafiri, pe care să se afle sare, vin şi bani, ca ele să aibă ce să mănânce, să bea şi să cheltuiască - Muntenia; dacă nu li se aranjează o măsuţă, cu tot ceea ce trebuie pe ea, ursitoarele vor prevesti ce este mai rău pentru prunc - Ialomiţa; tot pentru a stimula conţinutul prevestirii, timp de opt zile de la naşterea copilului, părinţii acestuia trebuie să fie veseli şi nu trişti, pentru că şi ursitoarele se pot întrista, iar viaţa copilului va fi tot aşa cum au fost şi părinţii lui în cele opt zile - Muntenia; la fiecare copil nou-născut sunt două ursitoare, care vin timp de trei zile şi stau în jurul copilului, iar, pentru a le îmbuna, se pun, pe o măsuţă, o sticlă cu rachiu, o farfurie cu mâncare şi 8-9 linguri în jurul farfuriei, precum şi o pâine, toate cu scopul de a le determina să-l ursească de bine pe copil - Ţara Oltului; se crede că, în cazul că vreun om calcă pe urmele lăsate de umbletul ursitoarelor, acesta va paraliza, va damblagi - Ialomiţa. În Banat, înainte de naştere, se pune sub perna gravidei busuioc sfinţit, o oglinjoară, un pieptene şi altele, pentru ca mama, în noaptea naşterii să cunoască ursita sorocită de cele trei ursitoare. În a treia noapte de la naştere, mama aşează o faţă de masă curată şi pe ea pune un pahar cu apă de izvor, flori, un ban, brăcirile moaşei, un pieptene, o oglindă etc.; se roagă de ursitoare să fie generoase cu destinul pe care îl vor fixa copilului; de aceea, mama trebuie să le primească cu multă ospitalitate; lampa trebuie să ardă în casă toată noaptea; dimineaţa îi sunt povestite mai ales moaşei visele avute, care sunt răstălmăcite pe seama copilului; chiar după naştere, mama execută unele îndeletniciri, pe care consideră că va trebui să le facă în viaţă copilul (cântă, dansează, se spală, se piaptănă, sparge lemne, ţese etc.) - Banat. Ursitoarele sunt trei fete mari, ca îngerii: una mai bătrână şi două mai tinere; ce spun ele, totul se întâmplă; le trimite Dumnezeu ca pe îngeri; ele vin şi intră pe uşa casei, la cântatul cocoşilor de la miezul nopţii, numai că nu trebuie nimeni din casă să fie treaz, toţi trebuind să doarmă; în cea de a treia noapte de la naştere, moaşa pregăteşte masa pentru ursitoare, aşezând pe ea o cingătoare (bete, brăcire) şi o basma (chişchineu), apoi culcându-se lângă copil, toţi ai casei trebuind să doarmă neapărat - Ţara Haţegului. Se crede că ursitoarele apar când femeia este în chinurile facerii; până la împlinirea vârstei de un an, copilul este îngrijit în mod deosebit, deoarece, în mentalitatea tradiţională, această perioadă este considerată hotărâtoare pentru evoluţia ulterioară a copilului - Maramureş. Ursitoarele „se pun” în cea de a treia noapte de la naşterea copilului; ele reprezintă trei etape importante ale vieţii: copilăria, tinereţea şi bătrâneţea; de aceea, se pregătesc pentru ele trei turtiţe din făină de porumb, unse cu miere şi aşezate pe o măsuţă la capul copilului; pe măsuţă se mai pun trei pahare cu apă, trei pahare cu vin, trei oglinjoare (pentru că ursitoarele se uită în ele în oglinzi) şi trei linguri noi din lemn; dimineaţa, toate lucrurile de pe masă se împart la copii; dacă pruncul este băiat, lucrurile se împart la două fete şi un băiat, iar, dacă este fată, la doi băieţi şi o fată - Mehedinţi. Viitorul copilului este hotărât de trei ursitoare în cea de a treia noapte de la naşterea sa; moaşa pregăteşte „turta de ursitori”, sare, zahăr, apă, o cană cu vin, o strachină cu făină, boabe de cereale şi diverse legume specifice acelei perioade a anului; se crede că, noaptea, mama copilului visează ceea ce ursitoarele prevestesc şi, în funcţie de aceste preziceri, îndrumă ulterior viaţa copilului ei - Călăraşi. Încă înainte de naştere, pe o masă se pun pâine, miere de albine, rachiu, bani şi un mănunchi de busuioc, pentru a îmbuna pe cele şapte ursitoare, despre care se crede că vin în noaptea aceea, pentru a hotărî soarta noului-născut - Bacău. Sunt aşteptate şi primite cu daruri în a treia noapte de la naşterea copilului; pe o masă rotundă, cu trei picioare, se pune o pâine coaptă în spuză, făcută din făină cernută de doi tineri cărora le trăiesc ambii părinţi, iar în pâine se înfig fire de busuioc; se mai pun pe masă trei pahare cu vin, trei cepe, trei căpăţâni de usturoi, sare şi zahăr, o strachină cu făină, boabe de fasole şi de porumb, flori şi bani; moaşa aduce pruncului o faşă şi o bonetă, iar mama îi dă moaşei un şorţ în care să pună la plecare cele de pe masă şi alte daruri; moaşa doarme în aceeaşi cameră cu mama şi copilul; uşile şi ferestrele casei nu se încuie, ca să poată intra ursitoarele; dimineaţa, mama şi moaşa povestesc ce au visat peste noapte, încercând astfel să tălmăcească viitorului pruncului - Teleorman. A treia noapte după naşterea copilului, vin ursitoarele să-i hotărască destinul; sunt trei, una are în mână o furcă, alta un fus şi a treia o foarfecă; primele două torc firul vieţii, iar a treia îl taie. vezi mai mult

Tournai (Artă decorativă - Şcoli și Ateliere) = Doornik. Unul dintre cele mai cunoscute centre manufacturiere belgiene, producător de faianţă, porţelan şi, între secolele al XV-lea şi al XVI-lea, tapiserie. Atelier iniţial de gresie şi faianţă, 1689 - 1725; devine atelier de faianţă brună, de tip Rouen, porţelan şi gresie din 1751 şi până în prezent, după ce atelierul este preluat de către ceramistul F.J Peterinck la 1751 sub patronajul Mariei Tereza şi cu sprijinul financiar al comunităţii oraşului Tournai. Porţelanul produs aici este de tip… Doornik. Unul dintre cele mai cunoscute centre manufacturiere belgiene, producător de faianţă, porţelan şi, între secolele al XV-lea şi al XVI-lea, tapiserie. Atelier iniţial de gresie şi faianţă, 1689 - 1725; devine atelier de faianţă brună, de tip Rouen, porţelan şi gresie din 1751 şi până în prezent, după ce atelierul este preluat de către ceramistul F.J Peterinck la 1751 sub patronajul Mariei Tereza şi cu sprijinul financiar al comunităţii oraşului Tournai. Porţelanul produs aici este de tip moale, alb, iniţial fiind influenţat stilistic de manufacturile Worcester, Derby, Chantilly, Strasbourg, şi uneori şi Meissen. Etape: decoraţie albastră, ghirlanda formată din cinci buchete, păsări, insecte, spirala cu sau fără de reţea; decoraţie rococo, peisaje, amoraşi, castele, călăreţi, păstori, amoraşi, totul subliniat cu mult aur, motive decorative imaginate de pictorul Henri-Joseph Duivier; decoraţie sobră, de tip Ludovic XVI, cu motive avimorfe, inspirate din "Istoria Naturală" a lui Buffon alternând cu lujeri de aur, şi motivul floral albastru, tipic francez, al cicorii. În secolul al XIX-lea producţia de porţelan se axează pe fabricarea de mînere de cuţit, bibelouri, nasturi şi mânere de baston din aşa-numitul "porţelan biscuit alb". Mărci de producător: un turn (motiv heraldic; apare şi printre armoariile oraşului Tournai); două săbii încrucişate, cu cruci în cele patru colţuri.
Defuncta manufactură de covoare funcţiona de la începutul secolului al XIV-lea, în veacul următor produsele sale rivalizând cu piesele similare produse în Arras, cel mai renumit meşter fiind Pasquier Grenier. Compoziţiile se caracterizau prin număr mare de personaje, prezentate într-un decor bogat de copaci şi boschete, accesorizat uneori cu elemente de arhitectură fanteziste. Piese cunoscute atribuite manufacturii de tapiserii din Tournai: "Istoria regelui Clovis" (cca. 1350); "Dreptatea lui Traian" (către 1460); "Istoria lui Ce4zar" (între 1465-1479); "Cele şapte Taine" (sfârşitul secolului al XV-lea); "Tăietorii de lemn" (cca. 1475); "Tinereţa lui Hercule" (sfârşitul secolului al XV-lea). Manufactura îşi încetează activitatea la sfârşitul veacului al XVI-lea. vezi mai mult