* Încoronarea Mariei, de anonim (după Elsheimer, Adam), a fost clasat în Patrimoniul Cultural Naţional ca tezaur, în anul 2016, la Muzeul Național Brukenthal - Sibiu.
Ce înseamnă? E bine să știi că ...
Capo di Monte
(Artă decorativă - Şcoli și Ateliere)
=
Manufactură italiană de porţelan tandru, fondată la 1743 în apropierea Neapolelui de către Carol III de Bourbon, rege al Celor Două Sicilii (1716-1788) cu sprijinul unor meşteri de origine flamandă, activi între 1743 şi 1759. Piesele create de către aceştia păstrează o serie de caracteristici specifice porţelanului de tip Meissen. Atelierele se închid temporar între 1744 şi 1756, deoarece o parte a celor ce lucrau aici vor fi trimişi în Spania, la Buen Retiro, spre a înfiinţa o manufactură de po…
Manufactură italiană de porţelan tandru, fondată la 1743 în apropierea Neapolelui de către Carol III de Bourbon, rege al Celor Două Sicilii (1716-1788) cu sprijinul unor meşteri de origine flamandă, activi între 1743 şi 1759. Piesele create de către aceştia păstrează o serie de caracteristici specifice porţelanului de tip Meissen. Atelierele se închid temporar între 1744 şi 1756, deoarece o parte a celor ce lucrau aici vor fi trimişi în Spania, la Buen Retiro, spre a înfiinţa o manufactură de porţelan, după încoronarea lui Carol al III-lea ca rege al Spaniei. Fiul acestuia, Ferdinand al VII-lea redeschide manufactura, transferată din 1773 la palatul regal napoletan. Primele piese -casete, tabachere, vase, uneori servicii de ceai - sunt ornamentate policrom în relief cu scene cu personaje şi amoraşi pe fond alb-crem, însă caracteristice sunt statuetele de ţărani şi pescari napoletani, precum şi de personaje din comedia bufă italiană. Figurinele se caracterizează formal printr-o savuroasă vioiciune şi prin disproporţia vădită dintre corp şi cap. La sfârşitul veacul ornamentica este influenţată de manifestarea publică a gustului pentru antichităţi, motivată de apropierea oraşului Neapole faţă de siturile romane Pompei şi Herculaneum - peisaje cu Vezuviul, reproduceri după frescele din casele Pompeiului şi Herculaneumului. Din veacul următor se adoptă stilul Primului Imperiu şi cel neoclasic. Manufactura funcţionează până la 1834, celebritatea produselor sale determinând apariţia unui număr mare de imitaţii, în circulaţie şi în prezent. Mărci de autor: N surmontat de o coroană; post 1771 apare FR şi RF (Ferdinandus Rex sau Real Fabbrica).
vezi mai mult
Tournai
(Artă decorativă - Şcoli și Ateliere)
=
Doornik. Unul dintre cele mai cunoscute centre manufacturiere belgiene, producător de faianţă, porţelan şi, între secolele al XV-lea şi al XVI-lea, tapiserie. Atelier iniţial de gresie şi faianţă, 1689 - 1725; devine atelier de faianţă brună, de tip Rouen, porţelan şi gresie din 1751 şi până în prezent, după ce atelierul este preluat de către ceramistul F.J Peterinck la 1751 sub patronajul Mariei Tereza şi cu sprijinul financiar al comunităţii oraşului Tournai. Porţelanul produs aici este de tip…
Doornik. Unul dintre cele mai cunoscute centre manufacturiere belgiene, producător de faianţă, porţelan şi, între secolele al XV-lea şi al XVI-lea, tapiserie. Atelier iniţial de gresie şi faianţă, 1689 - 1725; devine atelier de faianţă brună, de tip Rouen, porţelan şi gresie din 1751 şi până în prezent, după ce atelierul este preluat de către ceramistul F.J Peterinck la 1751 sub patronajul Mariei Tereza şi cu sprijinul financiar al comunităţii oraşului Tournai. Porţelanul produs aici este de tip moale, alb, iniţial fiind influenţat stilistic de manufacturile Worcester, Derby, Chantilly, Strasbourg, şi uneori şi Meissen. Etape: decoraţie albastră, ghirlanda formată din cinci buchete, păsări, insecte, spirala cu sau fără de reţea; decoraţie rococo, peisaje, amoraşi, castele, călăreţi, păstori, amoraşi, totul subliniat cu mult aur, motive decorative imaginate de pictorul Henri-Joseph Duivier; decoraţie sobră, de tip Ludovic XVI, cu motive avimorfe, inspirate din "Istoria Naturală" a lui Buffon alternând cu lujeri de aur, şi motivul floral albastru, tipic francez, al cicorii. În secolul al XIX-lea producţia de porţelan se axează pe fabricarea de mînere de cuţit, bibelouri, nasturi şi mânere de baston din aşa-numitul "porţelan biscuit alb". Mărci de producător: un turn (motiv heraldic; apare şi printre armoariile oraşului Tournai); două săbii încrucişate, cu cruci în cele patru colţuri.
Defuncta manufactură de covoare funcţiona de la începutul secolului al XIV-lea, în veacul următor produsele sale rivalizând cu piesele similare produse în Arras, cel mai renumit meşter fiind Pasquier Grenier. Compoziţiile se caracterizau prin număr mare de personaje, prezentate într-un decor bogat de copaci şi boschete, accesorizat uneori cu elemente de arhitectură fanteziste. Piese cunoscute atribuite manufacturii de tapiserii din Tournai: "Istoria regelui Clovis" (cca. 1350); "Dreptatea lui Traian" (către 1460); "Istoria lui Ce4zar" (între 1465-1479); "Cele şapte Taine" (sfârşitul secolului al XV-lea); "Tăietorii de lemn" (cca. 1475); "Tinereţa lui Hercule" (sfârşitul secolului al XV-lea). Manufactura îşi încetează activitatea la sfârşitul veacului al XVI-lea.
vezi mai mult
