Alexandru Ioan GROSU, sculptor
Alexandru Ioan GROSU s-a născut la Suceava, in anul 1956 si a încetat din viata in anul 2014.
A urmat Academia de Artă, cu Dan Covătaru, Iași.
Membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala de Sculptură, Bucureşti.
In anul 1990 a contribuit la reconstituirea monumentului de la Km 0 (Piaţa „Sântul Gheorghe” din Bucureşti), iar in anul 2010 a realizat Garabet Ibrăileanu (bust), Bârlad, Vaslui.
A lucrat in toate materialele destinate sculpturii, cu egala dăruire, dar a rămas profund atașat de lemn. Meșteșugul cioplitorilor țărani se conjuga in arta lui Alexandru Grosu cu știința si măiestria artistului școlit.
A avut etape distincte in viată lui de artist. O vreme a fost obsedat de forma unui cal pe care l-a cioplit in felurite ipostaze, studiindu-i, totodata anatomia extraordinara a muschilor si tendoanelor, apoi a cioplit portrete elegante si misterioase de femei, in compozitii din marmura cu intarsii metalice. A avut si o serie de lucrari cu personaje ce incercau sa sfideze legile gravitatiei.
Distincţii:
1986 - Bursa Uniunii Artiștilor Plastici din România;
1984 - Premiul pentru sculptură, Câmpulung Moldovenesc, Suceava;
1991 - Premiul Ziariştilor la expoziţia memorială George Apostu, Bacău;
1998 - Premiul Uniunii Artiștilor Plastici pentru artă ambientală decernat programului Habitat şi Artă în România;
2000 - Medalia de argint decernată de Primăria Municipiului Râmnicu Vâlcea;
2001 - Medalia de Argint pentru lucrarea de la simpozionul Brâncuşiana;
2003 - Premiul pentru Plastică Mică, Târgu Jiu, Gorj;
- Premiul I, Chişinău, Repubica Moldova.
